opțiuni

2 intrări

7 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mahit a. fam. beat, cherchelit. [Origină necunoscută].

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MAHIT adj. v. amețit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat.

mahit adj. v. AMEȚIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELIT. ÎMBĂTAT. TURMENTAT.

MAHI vb. v. ameți, chercheli, îmbăta, turmenta.

mahi vb. v. AMEȚI. CHERCHELI. ÎMBĂTA. TURMENTA.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MAHÍT, -Ă adj. (Argotic) Beat. Cf. ȘĂINEANU, D. U. - Pl.: mahiți, -te. – V. mahi.

MAHÍ vb. IV. Refl. (Argotic) A se îmbăta. BL II, 166, cf. 120. Din trei pahare s-a machit. CV 1950, nr. 4, 42. - Prez. ind.: mahesc. – Și: machí vb. IV. – Din țig. makhiv.

Intrare: mahit
mahit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mahit
  • mahitul
  • mahitu‑
  • mahită
  • mahita
plural
  • mahiți
  • mahiții
  • mahite
  • mahitele
genitiv-dativ singular
  • mahit
  • mahitului
  • mahite
  • mahitei
plural
  • mahiți
  • mahiților
  • mahite
  • mahitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: mahi
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mahi
  • mahire
  • mahit
  • mahitu‑
  • mahind
  • mahindu‑
 singular plural
  • mahește
  • mahiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mahesc
 (să)
  • mahesc
  • maheam
  • mahii
  • mahisem
a II-a (tu)
  • mahești
 (să)
  • mahești
  • maheai
  • mahiși
  • mahiseși
a III-a (el, ea)
  • mahește
 (să)
  • mahească
  • mahea
  • mahi
  • mahise
plural I (noi)
  • mahim
 (să)
  • mahim
  • maheam
  • mahirăm
  • mahiserăm
  • mahisem
a II-a (voi)
  • mahiți
 (să)
  • mahiți
  • maheați
  • mahirăți
  • mahiserăți
  • mahiseți
a III-a (ei, ele)
  • mahesc
 (să)
  • mahească
  • maheau
  • mahiră
  • mahiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)