12 definiții pentru maharajah maharadjah


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAHARAJÁH, maharajahi, s. m. Titlu purtat de prinții indieni suverani (până în 1956); persoană care deținea acest titlu. [Var.: maharadjáh s. m.] – Din fr. maharadjah.

MAHARAJÁH, maharajahi, s. m. (În trecut) Titlu purtat de prinții indieni (suverani); persoană care deținea acest titlu. [Var.: maharadjáh s. m.] – Din fr. maharadjah.

MAHARAJÁH s. m. titlu dat marilor principi în India (până în 1956). (< fr. maharadjah)

MAHARADJÁH s. m. Titlu purtat de prinții indieni; persoană care deține acest titlu. Aprig apărător al „omuluiatât de înjosit în țara maharadjahilor, Anand a participat la luptele din timpul războiului civil din Spania. CONTEMP. 1948, nr. 108, 12/6. - Pl.: maharadjahi. – Din fr. maharadjah.

MAHARADJÁH s. m. v. maharajah.

maharadjah sm [At: CONTEMP. 1948, nr. 108, 12/6 / Pl: ~i / E: fr maharadjah] 1 Titlu purtat de prinți indieni. 2 Persoană cu titlul de maharadjah (@1).

maharani sfi [At: DN3 / E: fr mahäräni] Soție de maharajah.

MAHARADJÁH, maharadjahi, s. m. Cel mai înalt titlu de prinț în India; persoană care poartă acest titlu.

MAHARADJÁH s.m. Titlu dat marilor principi în India; persoană care are acest titlu. [< fr. maharadjah, cf. hind. maharadjah – mare rege].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

maharajáh s. m., pl. maharajáhi

maharajáh s. m., pl. maharajáhi


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MAHᾹRᾹDJᾹH (fr., cuv. sanscrit mahā „mare” + rājā „rege”) s. m. (În unele state indiene) Titlu purtat de prinții suverani (până în 1956); persoană care deținea acest titlu.

Intrare: maharajah
substantiv masculin (M16)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maharajah
  • maharajahul
  • maharajahu‑
plural
  • maharajahi
  • maharajahii
genitiv-dativ singular
  • maharajah
  • maharajahului
plural
  • maharajahi
  • maharajahilor
vocativ singular
  • maharajahule
plural
  • maharajahilor
substantiv masculin (M16)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maharadjah
  • maharadjahul
  • maharadjahu‑
plural
  • maharadjahi
  • maharadjahii
genitiv-dativ singular
  • maharadjah
  • maharadjahului
plural
  • maharadjahi
  • maharadjahilor
vocativ singular
  • maharadjahule
plural
  • maharadjahilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

maharajah maharadjah

  • 1. Titlu purtat de prinții indieni suverani (până în 1956); persoană care deținea acest titlu.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: