10 definiții pentru maharajah maharadjah


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAHARAJÁH, maharajahi, s. m. Titlu purtat de prinții indieni suverani (până în 1956); persoană care deținea acest titlu. [Var.: maharadjáh s. m.] – Din fr. maharadjah.

MAHARAJÁH, maharajahi, s. m. (În trecut) Titlu purtat de prinții indieni (suverani); persoană care deținea acest titlu. [Var.: maharadjáh s. m.] – Din fr. maharadjah.

MAHARAJÁH s. m. titlu dat marilor principi în India (până în 1956). (< fr. maharadjah)

maharani sfi [At: DN3 / E: fr mahäräni] Soție de maharajah.

MAHARADJÁH s. m. v. maharajah.

MAHARADJÁH s. m. v. maharajah.

MAHARADJÁH, maharadjahi, s. m. Cel mai înalt titlu de prinț în India; persoană care poartă acest titlu.

MAHARADJÁH s.m. Titlu dat marilor principi în India; persoană care are acest titlu. [< fr. maharadjah, cf. hind. maharadjah – mare rege].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

maharajáh s. m., pl. maharajáhi

maharajáh s. m., pl. maharajáhi


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MAHRDJH (fr., cuv. sanscrit mahā „mare” + rājā „rege”) s. m. (În unele state indiene) Titlu purtat de prinții suverani (până în 1956); persoană care deținea acest titlu.

Intrare: maharajah
substantiv masculin (M16)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maharajah
  • maharajahul
  • maharajahu‑
plural
  • maharajahi
  • maharajahii
genitiv-dativ singular
  • maharajah
  • maharajahului
plural
  • maharajahi
  • maharajahilor
vocativ singular
plural
maharadjah substantiv masculin
substantiv masculin (M16)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maharadjah
  • maharadjahul
  • maharadjahu‑
plural
  • maharadjahi
  • maharadjahii
genitiv-dativ singular
  • maharadjah
  • maharadjahului
plural
  • maharadjahi
  • maharadjahilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)