mahalagiza vtr [At: BUL. FIL. III, 186 / Pzi: ~zez / E: mahalagiu¹ + -iza] 1-2 (Rar; c. i. vorbe, expresii etc.) A da sau a căpăta caracter de mahala¹ (5) Si: a (se) deprecia, a (se) vulgariza.

MAHALAGIZÁ vb. I. Tranz. (Rar; complementul indică vorbe, expresii etc.) A da caracter de mahala¹, a face să se deprecieze, să se vulgarizeze. Cf. BUL. FiL. III, 186, 189, VI, 54. ♦ R e f l. A căpăta caracter de mahala, a se vulgariza. Dar în Caragiale, numele acestea se mai mahalagizează încă, din cauza marelui talent al scriitorului. IBRĂILEANU, S. L. 78. - Prez. ind.: mahalagizez. – Mahalagiu¹ + suf. -iza.