3 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAGNÉZIA s. f. v. magnezie.

Magnezia f. regiune în Grecia antică.

MAGNÉZIE s. f. sg. Praf alb, fără gust și fără miros (care reprezintă un oxid de magneziu), folosit în medicină ca laxativ. Magnezie calcinată (oxid de magneziu). NICA, L. VAM. 148. ◊ (Învechit, în forma invariabilă magnezia) Aceasta magnesia să să amestece într-un felegean cu puțin lapte. CHIRIACOPOL, D. Î. 141/5. Magnisia albă. PISCUPESCU, O. 125/4. Acest hidrocarbonat . . . întrebuințat în medicină este cunoscut în farmacie sub numele de magnezia albă. PONI, CH. 210. ◊ Carbonat de magnezie = carbonat de magneziu. Cf. NEGRUZZI, S. I, 317. - Și: (învechit) magnezia, magnésia, magnisia s. f. – Din fr. magnésie. – Pentru variantele magnezia, magnesia, magnisia, cf. ngr. μαγνέ-ζια, σια, ισία .

MAGNÉZIE s. f. Oxid de magneziu în formă de praf alb, fără gust și fără miros, folosit în medicină ca laxativ. – Din fr. magnésie.

magnezie sfs [At: NEGRUZZI, S. I, 317 / V: (înv) ~zia, ~esia, ~nisia / E: fr magnésie, ngr μαγνέα] 1 Oxid de magneziu sub formă de praf alb, fără gust și fără miros, folosit în medicină ca purgativ. 2 (Îs) Carbonat de ~ Carbonat de magneziu.

MAGNÉZIE s. f. Oxid de magneziu în formă de praf alb, fără gust și fără miros, întrebuințat în medicină ca laxativ. – Din fr. magnésie.

MAGNÉZIE s. f. Oxid de magneziu (în special în formă de praf alb, întrebuințat în medicină).

MAGNÉZIE s.f. Oxid de magneziu în formă de praf alb, întrebuințat în medicină ca purgativ. [Gen. -iei. / < fr. magnésie].

MAGNÉZIE s. f. oxid de magneziu, praf alb, folosit în medicină ca laxativ. (< fr. magnésie)

MAGNÉZIE f. Oxid sau hidrat de magneziu, sub formă de pudră albă, folosit în medicină și industrie. /<fr. magnésie

magnezie f. praf alb, insipid, puțin solubil în apă: purgativ.

*magnézie f. (d. Magnezia, un oraș de la care vine numele magnetuluĭ. V. magnet, manganez). Chim. Oxid de magneziŭ, de un aspect de lut alb, insipid, insolubil în apă, întrebuințat ca laxativ, purgativ și contra acidelor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

magnézie (-zi-e) s. f., art. magnézia (-zi-a), g.-d. magnézii, art. magnéziei

magnézie s. f. (sil. -zi-e), art. magnézia (sil. -zi-a), g.-d. magnézii, art. magnéziei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MAGNÉZIE s. v. oxid de magneziu.

MAGNEZIE s. (CHIM.) oxid de magneziu.

Intrare: magnezia
magnezia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Magnezia
Magnezia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: magnezie
  • silabație: -zi-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • magnezie
  • magnezia
plural
genitiv-dativ singular
  • magnezii
  • magneziei
plural
vocativ singular
plural

magnezie

  • 1. Oxid de magneziu în formă de praf alb, fără gust și fără miros, folosit în medicină ca laxativ.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: