MAGNETOSTRICȚIÚNE s. f. (Fiz.) Deformare a unui corp sub acțiunea unui câmp magnetic variabil. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. magnétostriction.

magnetostricțiune sf [At: DEX / Pl: ~ni / E: fr magnétostriction] (Fiz) Deformare a unui corp sub acțiunea unui câmp magnetic variabil.

MAGNETOSTRICȚIÚNE, magnetostricțiuni, s. f. (Fiz.) Deformare a unui corp sub acțiunea unui câmp magnetic variabil. – Din fr. magnétostriction.

MAGNETOSTRICȚIÚNE s.f. (Fiz.) Deformare a dimensiunilor unui corp feromagnetic sub influența magnetizării. [Pron. -ți-u-. / < fr. magnétostriction, engl. magnetostriction].

MAGNETOSTRICȚIÚNE s. f. deformare a dimensiunilor unui corp feromagnetic sub influența magnetizării. (< fr. magnétostriction)

!magnetostricțiune (-tos-tric-ți-u-/-to-stric-) s. f., g.-d. art. magnetostricțiunii

magnetostricțiúne s. f. (sil. -ți-u-; mf. -stric-), g.-d. art. magnetostricțiúnii

MAGNETOSTRICȚIÚNE (< fr. {i}) s. f. Fenomen de deformare a unui corp sub influența unui câmp magnetic (m. directă) sau de magnetizare a acestuia în urma unei deformări (m. inversă); se produce datorită schimbării stării energetice a rețelei cristaline în câmpul magnetic și, ca urmare, a distanței dintre nodurile rețelei, are aplicații în procesul de producere și receptare a ultrasunetelor.