2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAGNETOSTÁTICĂ s.f. Parte a electromagnetismului care studiază câmpul magnetic invariabil din substanțe sau din vid. [Gen. -cii. / < fr. magnétostatique].

MAGNETOSTÁTIC, -Ă, magnetostatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a electromagnetismului care studiază câmpul magnetic invariabil în timp. 2. Adj. De magnetostatică (1). – Din fr. magnétostatique.

MAGNETOSTÁTIC, -Ă, magnetostatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a electromagnetismului care studiază câmpul magnetic invariabil în timp. 2. Adj. De magnetostatică (1). – Din fr. magnétostatique.

magnetostatic, ~ă [At: DEX / Pl: ~ici, ~ice / E: fr magnétostatique] 1 sf Studiu al câmpului magnetic invariabil în timp. 2 a Care aparține magnetostaticii (1). 3 a Specific magnetostaticii (1). 4 a Referitor la magnetostatică (1).

MAGNETOSTÁTIC, -Ă I. adj. referitor la magnetostatică. II. s. f. parte a electromagnetismului care studiază câmpul magnetic invariabil din substanțe sau din vid. (< fr. magnétostatique)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!magnetostátică (-tos-ta-/-to-sta-) s. f., g.-d. art. magnetostáticii

magnetostátică s. f. (sil. mf. -sta-), g.-d. art. magnetostáticii

magnetostátic adj. m., pl. magnetostátici; f. sg. magnetostátică, pl. magnetostátice

Intrare: magnetostatică
  • silabație: -tos-ta-, -to-sta-
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • magnetostatică
  • magnetostatica
plural
genitiv-dativ singular
  • magnetostatici
  • magnetostaticii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: magnetostatic
magnetostatic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • magnetostatic
  • magnetostaticul
  • magnetostaticu‑
  • magnetostatică
  • magnetostatica
plural
  • magnetostatici
  • magnetostaticii
  • magnetostatice
  • magnetostaticele
genitiv-dativ singular
  • magnetostatic
  • magnetostaticului
  • magnetostatice
  • magnetostaticei
plural
  • magnetostatici
  • magnetostaticilor
  • magnetostatice
  • magnetostaticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

magnetostatică

  • 1. Ramură a electromagnetismului care studiază câmpul magnetic invariabil în timp.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

magnetostatic

etimologie: