7 definiții pentru magneton


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAGNETÓN, magnetoni, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru magnetismul electronului și a nucleelor atomice. – Din fr. magnéton.

magneton sm [At: DEX / Pl: ~i / E: fr magnéton] (Fiz) Unitate de măsură pentru magnetizarea electronului și a nucleelor atomice.

MAGNETÓN, magnetoni, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru magnetizația electronului și a nucleelor atomice. – Din fr. magnéton.

MAGNETÓN s.n. (Fiz.) Unitate de măsură pentru magnetismul electronului și al nucleelor atomice. [Cf. germ. Magneton, fr. magnéton, it. magnetone].

MAGNETÓN s. n. unitate de măsură pentru magnetismul electronului și al nucleelor atomice. (< fr. magnéton)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

magnetón (unitate de măsură) s. m., pl. magnetóni; simb. (magneton nuclear) MN, (magnetonul lui Bohr) MB

Intrare: magneton
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • magneton
  • magnetonul
  • magnetonu‑
plural
  • magnetoni
  • magnetonii
genitiv-dativ singular
  • magneton
  • magnetonului
plural
  • magnetoni
  • magnetonilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

magneton

  • 1. fizică Unitate de măsură pentru magnetismul electronului și a nucleelor atomice.
    surse: DEX '09 DN
  • comentariu simbol MN (magneton nuclear)
    surse: DOOM 2
  • comentariu simbol MB (magnetonul lui Bohr)
    surse: DOOM 2

etimologie: