5 definiții pentru magnetochimie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

magnetochimie sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr magnétochimie] Studiu al relațiilor dintre structura moleculară a substanțelor și proprietățile lor magnetice.

MAGNETOCHIMÍE s.f. Ramură a chimiei care studiază relațiile dintre structura moleculară a substanțelor și proprietățile lor magnetice. [Gen. -iei. / cf. fr. magnétochimie].

MAGNETOCHIMÍE s. f. ramură a chimiei care studiază proprietățile magnetice ale corpurilor chimice. (< fr. magnétochimie)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

magnetochimíe s. f., art. magnetochimía, g.-d. magnetochimíi, art. magnetochimíei

Intrare: magnetochimie
magnetochimie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • magnetochimie
  • magnetochimia
plural
genitiv-dativ singular
  • magnetochimii
  • magnetochimiei
plural
vocativ singular
plural