3 definiții pentru magnadur


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAGNADÚR s. n. Ferită cu oxid de bariu utilizată pentru confecționarea magneților permanenți. – Din germ. Magnadur.

MAGNADÚR s. n. Ferită cu oxid de bariu utilizată pentru confecționarea magneților permanenți. – Din germ. Magnadur.

magnadur sn [At: DEX / E: ger Magnadur] Ferită cu oxid de bariu utilizată pentru confecționarea magneților permanenți.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: magnadur
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • magnadur
  • magnadurul
  • magnaduru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • magnadur
  • magnadurului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

magnadur

  • 1. Ferită cu oxid de bariu utilizată pentru confecționarea magneților permanenți.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: