maglui vt [At: ALR II, 3386 ^bis/386 / Pzi: ~esc / E: maglu + -ui] (Reg) A călca rufe cu măngălăul.

mâglui vt [At: LEXIC REG. 105 / Pzi: ~esc / E: mâglă¹ + -ui] (Buc) A așeza (buștenii) în mâglă¹ Si: a stivui.

măgluĭésc, V. măngăluĭesc.

măngăluĭésc și măgluĭésc, v. tr. (d. măngălăŭ și maglă; pol. maglowač, ung. mángolni). Nord. Netezesc rufele cu măngălău (magla).

MAGLUÍ vb. IV. Tranz. (Regional) A călca (rufe) cu măngălăul (Marginea-Rădăuți). ALR II 3386 bis/386. - Prez. ind.: magluiesc. – Maglu + suf. -ui.

MÎGLUÍ vb. IV. T r a n z. (Prin Bucov.) A așeza (buștenii) în mîglă¹; a stivui. Cf. LEXIC REG. 105. - Prez. ind.: mîgluiesc. – Mîglă¹ + suf. -ui.