maghiran sm [At: ANON. CAR. / V: (pop) ~gher~, ~rean, măg~, măgher~, (reg) mader~, ~ior~, ~ger~, ~gerean, maier~, maierană sf maior~, major~, maiur~, mădăr~, măder~, măger~, măgerean, ~gior~, măier~, măierană sf, măierean, măir~, meghe~, megherean, meir~ sn, mighirean / Pl: ~i / E: ger Mageran, Majoran, Meiran] 1 (Șîc maioran-de-iarnă) Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori roșietice sau albe, cultivată uneori în grădini pentru mirosul ei plăcut (Origanum majorana). 2 (Bot; îae; pre) Floare a maghiranului (1). 3 (Bot; reg; îc) Măgheran-buburuzos Specie de maghiran (1) foarte aromatic. 4 (Bot; reg; șîc majoran-sălbatic) Sovârv (Origanum vulgare).

MAGHIRAN s. m. (Și în forma măghiran) Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori roșiatice sau albe, cultivată în grădini pentru mirosul ei plăcut (Origanum majorana). Foaie verde maghiran Ș-o cracă de leuștean. TEODORESCU, P. P. 303. – Variante: măgheran (ANGHEL, Î. G. 13), măghiran, măderan (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 32) s. m.

MAGHIRAN ~i m. Plantă erbacee înaltă, cu flori albe sau roșii, folosită în farmacie și parfumerie. /<germ. Mageran

maghirán (vest) și măghirán (est) m. (rut. magerán, rus. maerán, germ. majoran, meieran, fr. marjolaine, pv. majorana, it. majorana și maggiorana, ngr. [d. it.] matzurána, d. lat. amáracus, care e vgr. amárakos, maghiran, infl. de lat. major, maĭ mare, de unde s’a făcut mlat. majorana). O plantă erbacee labiată originară din nordul Africiĭ și cultivată prin grădinĭ (origanum majorana).

maderan sn vz maghiran

mageran sm vz maghiran

magerean sm vz maghiran

magheran sm vz maghiran

maghioran sm vz maghiran

maghir sm vz mager block

maghirean sm vz maghiran

magioran sm vz maghiran

maieran sm vz maghiran

maierană sf vz maghiran

maioran sm vz maghiran

maiuran sm vz maghiran

majoran sm vz maghiran

mădăran sm vz maghiran

măderan sm vz maghiran

măgeran sm vz maghiran

măgerean sm vz maghiran

măgheran sm vz maghiran

măghiran sm vz maghiran

măieran¹ sm vz maghiran

măierană sf vz maghiran

măierean² sm vz maghiran

măiran sm vz maghiran

megheran sn vz maghiran

megherean sn vz maghiran

meiran sm vz maghiran

mighirean sm vz maghiran

MADERAN s. m. v. maghiran.

magheran m. plantă aromatică din fam. labiatelor, se cultivă adesea prin florării (Origanum majorana). [Rus. MAĬERANŬ].

măghirán, V. maghiran.

maghiran s. m., pl. maghirani

maghiran s. m., pl. maghirani

maghiran s. m., pl. maghirani

maghiran

măgheran, -ni.

măghiran-sălbatic s. v. SOVÎRF.

măghiran (măghirani), s. m. – Plantă (Origanum majorana). – Var. magheran. Lat. med. maiorana, prin intermediul it. maggiorana, și de aici pe cale necunoscută, poate ngr. (cf. ματζουράνα) sau sl. (cf. rut. mageran), cf. fr. marjolaine, sp. mejorana (REW 398), germ. Majoran, Meieran. Der. directă din it. (Pascu, Beiträge, 8; Candrea) sau din germ. este puțin probabilă, cea din rut. (Scriban) nu este suficientă pentru a explica extensiunea cuvîntului rom.

MAGHIRAN, maghirani, s.m. 1. Plantă erbacee cultivată, înaltă de 20-30 cm, cu flori albe sau roșietice (Origanum majorana sau Majorana hortensis), pop. măgheran; utilizată în farmacie și parfumarie, iar în țările scandinave, în Germania și Austria și ca plantă condimentară pentru asezonarea preparatelor din carne cu sos; 2. Maghiranul sălbatic, pop. sovârf, arigan (Origanum vulgare), mult mai piperat la gust, este preferat ca plantă condimentară în țările mediteraneene, mai ales în Italia și Grecia, numit (it.) origano sau (ngr.) rigani; se comercializează ca (engl.) oregano.

măghiran, s.m. – v. măieran.

măderan, -i, (măghiran), s.m. – (bot.) Plantă erbacee cu flori mici, roz-roșiatice, cu miros plăcut (Majorana hortensis). În med. pop. se folosește sub formă de ceai pentru stimularea digestiei, combaterea stărilor nervoase și a insomniilor, în calmarea bătăilor de inimă și în bolile femeiești. – Lat. maiorana, prin intermediul germ. Mageran, magh. majoranna.

MAGHIRAN s. m. (Bot.) 1. (Și, neobișnuit, în sintagma maioran de iarnă, DDRF) Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori roșietice sau albe, cultivată uneori în grădini pentru mirosul ei plăcut (Origanum majorana); p. r e s t r. floarea acestei plante. Cf. ANON. CAR. Așijderea ierburile ceale mirositoare. . . măgeranul, busuiocul. ECONOMIA, 124/12, cf. 89/7. La Geneva,... rosmarinul, maghiranul și levantul nu sînt buruiene. CODRU-DRĂGUȘANU, V. 178. Iată mintă, săbiuță. . . , maioran. NEGRUZZI, S. I, 97. Oale cu magioran, mintă, calapăr. id. ib. 323. Glastre de flori, printre care se deosibeau mai ales: maghirani, trandafiri și cîțiva endrișaimi. FiLiMON, O. I, 186, cf. 264. Au înflorit iar măgheranii și n-a prins nimene de veste. ANGHEL, Î. G. 13, cf. 14. Frunză verde magheran, Voinicel mehedințean, Sum născut pe frunzi de fag, Ca să fiu la lume drag. POP., ap. HASDEU, I. C. I, 27. Foaiâ verde maghiran Ș-o cracă de leuștean, În credință, de știam, Nu mă mai amurezam. TEODORESCU, P. P. 303. De la mândra mea de vale, Mîndru măderan răsare. JARNIK-BÎRSEANU, D. 32. Maioran crescut în iarbă, Rău îți stă june cu barbă.MARIAN, NU, 12, cf. id. NA. 313, id. Î. 336. Floricea de maioran, Drâguța-i de-amu-i un an. RETEGANUL, TR. 141. Măgierean cu fir ciuntat, Văd, bade, că m-ai lăsat. id. ib. 158. Frundzuleana magheran, Năcăjesc mai mult di-un an, Și fac pelinu zahar, Șî pelinu-i tot amar. ȘEZ. III, 21. Foaie verde maghiran, De ce, neică, nu muream, Cînd eram copil d-un an? MAT. FOLK. 223, cf. ȘEZ. XIV, 140. Măieran umbră să-i țîie. ȚIPLEA, P. P. 12, cf. BUD, P. P. 68. Haidă, soro, la poiană, Să culezem maierană. DENSUSIANU, Ț. H. 168. Mădăran crescut în iarbă, Să cinstesc omul de treabă. BÎRLEA, C. P. 277, cf. id. B. 60. Măderan crescut în iarbă, Măi mîndruluț d-ingă apă, Gurița ta mult mńi-i dragă, Că vorbești vorbe de treabă, T. PAPAHAGI, M. 23, cf. 12. Frunză verde maierană, Mi s-o dus badea cătană. GREGORIAN, CL. 30. Am un drăguț de vălean, Cu peană de măgheran. POP., AP. SIMiONESCU, FL. 405. ◊ Măgheran-buburuzos= specie de maghiran (1) foarte aromatic. Măgheran buburuzos, Mintenaș îi fi pe jos. BÎRLEA, C. P. 247. 2. (Neobișnuit, în forma majoran și în sintagma măghiran sălbatic, PĂCALĂ, M. R. 18) Sovîrf. Cf. DDRF. - Pl.: maghirani. – Și: (popular) magherán, maghireán, măghirán, măgherán, (regional) maghiorán (COTEANU, PL. 25), magerán (ALEXI, W.), magereán (H X 30), măgerán, măgereán, magiorán, maderán (ANT. LIT. POP. I, 85), mădărán, măderan, măirán (T. PAPAHAGI, M. 5), maierán (ALEXI, W.), măierán, măiereán (H X 198), maiorán, majorán, maiurán (BARCIANU, ALEXI, W.), megherán (PANȚU, PL.), meghereán (A V 15), mighiréan (PANȚU, PL.), meirán (TDRG) s. m.; maieránă, măieránă (DR. I, 362) s. f. – Din germ. Mageran, Majoran, Meiran. Cf. lat. Origanum majorana.

MADERÁN s. m. v. maghiran.

MAGERÁN s. m. v. maghiran.

MAGEREÁN s. m. v. maghiran.

MAGHERAN s. m. v. maghiran.

MAGHIORÁN s. m. v. maghiran.

MAGHIREÁN s. m. v. maghiran.

MAGIORÁN s. m. v. maghiran.

MAIERÁN s. m. v. maghiran.

MAIERANĂ s. f. v. maghiran.

MAIORÁN s. m. v. maghiran.

MAIURÁN s. m. v. maghiran.

MAJORAN s. m. v. maghiran.

MĂDĂRÁN s. m. v. maghiran.

MĂDERÁN s. m. v. maghiran.

MĂGERAN s. m. v. maghiran.

MĂGEREÁN s. m. v. maghiran.

MĂGHERÁN s. m. v. maghiran.

MĂGHIRÁN s. m. v. maghiran.

MĂIERÁN¹ s. m. v. maghiran.

MĂIERÁNĂ s. f. v. maghiran.

MĂIEREAN² s. m. v. maghiran.

MĂIRÁN s. m. v. maghiran.

MEGHERÁN s. m. v. maghiran.

MEIRÁN s. m. v. maghiran.

MIGHIREÁN s. m. v. maghiran.