2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAGHIARIZÁRE, maghiarizări, s. f. Faptul de a (se) maghiariza.V. maghiariza.

MAGHIARIZÁRE, maghiarizări, s. f. Faptul de a (se) maghiariza.V. maghiariza.

maghiarizare sf [At: DLR / Pl: ~zări / E: maghiariza] 1 (D. persoane) Asimilare cu populația de limbă maghiară. 2 Modificare a unui cuvânt, expresii etc. după structura limbii maghiare.

MAGHIARIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) maghiariza și rezultatul ei. [< maghiariza].

MAGHIARIZÁ, maghiarizez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) asimila cu populația de limbă maghiară. 2. Tranz. A modifica un cuvânt, o expresie etc. după sistemul limbii maghiare. – Maghiar + suf. -iza.

maghiariza [At: V. ROM. septembrie 1963, 172 / Pzi: ~zez / E: maghiar + -iza] 1-2 vtr (D. persoane) A (se) asimila cu populația de limbă maghiară. 3 vt A modifica un cuvânt, o expresie etc. după structura limbii maghiare.

MAGHIARIZÁ, maghiarizez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) asimila cu populația de limbă maghiară. 2. Tranz. A modifica un cuvânt, o expresie etc. după structura limbii maghiare. – Maghiar + suf. -iza.

MAGHIARIZÁ vb. I. 1. refl. (Despre oameni) A se asimila cu populația de limbă maghiară. 2. tr. A modifica (un cuvânt, o expresie) după structura limbii maghiare. [< maghiar + -iza].

MAGHIARIZÁ vb. I. refl., tr. a (se) asimila cu populația de limbă maghiară. II. tr. a modifica un cuvânt, o expresie după structura limbii maghiare. (< maghiar + -iza)

*maghĭarizéz v.tr. Rar. Unguresc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

maghiarizáre (-ghia-) s. f., g.-d. art. maghiarizắrii; pl. maghiarizắri

maghiarizáre s. f. (sil. -ghia-), g.-d. art. maghiarizării; pl. maghiarizări

maghiarizá (a ~) (-ghia-) vb., ind. prez. 3. maghiarizeáză

maghiarizá vb. (sil. -ghia-), ind. prez. 1 sg. maghiarizéz, 3 sg. și pl. maghiarizeáză

Intrare: maghiarizare
maghiarizare substantiv feminin
  • silabație: ma-ghia- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maghiarizare
  • maghiarizarea
plural
  • maghiarizări
  • maghiarizările
genitiv-dativ singular
  • maghiarizări
  • maghiarizării
plural
  • maghiarizări
  • maghiarizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: maghiariza
  • silabație: ma-ghia- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • maghiariza
  • maghiarizare
  • maghiarizat
  • maghiarizatu‑
  • maghiarizând
  • maghiarizându‑
singular plural
  • maghiarizea
  • maghiarizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • maghiarizez
(să)
  • maghiarizez
  • maghiarizam
  • maghiarizai
  • maghiarizasem
a II-a (tu)
  • maghiarizezi
(să)
  • maghiarizezi
  • maghiarizai
  • maghiarizași
  • maghiarizaseși
a III-a (el, ea)
  • maghiarizea
(să)
  • maghiarizeze
  • maghiariza
  • maghiariză
  • maghiarizase
plural I (noi)
  • maghiarizăm
(să)
  • maghiarizăm
  • maghiarizam
  • maghiarizarăm
  • maghiarizaserăm
  • maghiarizasem
a II-a (voi)
  • maghiarizați
(să)
  • maghiarizați
  • maghiarizați
  • maghiarizarăți
  • maghiarizaserăți
  • maghiarizaseți
a III-a (ei, ele)
  • maghiarizea
(să)
  • maghiarizeze
  • maghiarizau
  • maghiariza
  • maghiarizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

maghiarizare

  • 1. Faptul de a (se) maghiariza.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi maghiariza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

maghiariza

  • 1. reflexiv tranzitiv A (se) asimila cu populația de limbă maghiară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. tranzitiv A modifica un cuvânt, o expresie etc. după sistemul limbii maghiare.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

  • Maghiar + sufix -iza.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN