2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÁGHER s. m. (Învechit) Bucătar. Crainicii, maghirii, cimpoieșii, toți au meșterșugurile părințălor și nu iesă la altă breaslă. HERODOT (1645), 330, cf. 229. Văzu acolo și pre magherul mănăstirii. DOSOFTEI, V. S. septembrie 14V/11. - Pl.: magheri. – Și: mághir s. m. – Din slavonul магеръ.

magher sm [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 14v/11 / V: ~ghir / Pl: ~i / E: slv магеръ] (Înv) Bucătar.

MAGHER s.m. (Mold., ȚR) Bucătar. A: Văzu acolo și pre magherul mănăstirii. DOSOFTEI, VS. B: Ei-l vîndură iui Pentefri, vătahului de magheri al lui faraon. ÎNV. 164, 172v. Pova (r): Magher, bucătar. LEX., 222v. Iar magherul căuta carnea ce-i perise. E 1717, 168r. Etimologie: sl. magerŭ. Vezi și magherniță. Cf. p ă z i t o r, s o c a c i.

mágher n. (vsl. magerŭ, d. ngr. mágeros [și mágeĭros, ca vgr.]. V. magherniță). Vechĭ. Bucătar (la mînăstire).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

maghér (maghéri), s. m. – Bucătar la o mănăstire. Ngr. μάγειρος, parțial prin intermediul sl. magerŭ (Tiktin). Sec. XVII, împrumut cult, înv.Der. magherniță, s. f. (înv., bucătărie; baracă, dugheană; colibă), cu suf. sl. -niță, cf. coșniță, varniță etc., cf. ngr. μαγέριϰο „birt, cîrciumă” (sl. *magernica, citat de Candrea, nu există; după Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 222 și Murnu 34, din ngr. μαγειρίον „bucătărie”).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: magher
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • magher
  • magherul
  • magheru‑
plural
  • magheri
  • magherii
genitiv-dativ singular
  • magher
  • magherului
plural
  • magheri
  • magherilor
vocativ singular
plural
Intrare: Măgher
Măgher nume propriu
nume propriu (I3)
  • Măgher
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)