2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

maculai a [At: DLR / A: nct / Pl: ? / E: nct] (Reg) Mărunt.

MACULÁ, maculez, vb. I. Tranz. (Livr.) A păta, a murdări, a mânji. – Din lat. maculare, fr. maculer.

MACULÁ, maculez, vb. I. Tranz. (Livr.) A păta, a murdări, a mânji. – Din lat. maculare, fr. maculer.

macula vt [At: NEGULICI / V: (înv) măc~ / Pzi: ~lez / E: lat maculare, fr maculer] (Liv) A murdări.

MACULÁ vb. I. tr. 1. (Liv.) A păta. 2. A strica o coală de tipar îmbâcsind-o cu prea multă cerneală. [Cf. fr. maculer, lat. maculare].

MACULÁ vb. tr. 1. a păta, a mânji, a murdări. 2. a strica o coală de tipar îmbâcsind-o cu prea multă cerneală. (< fr. maculer, lat. maculare)

A MACULÁ ~éz tranz. rar A acoperi cu pete (total sau parțial); a umple de murdărie; a păta. /<lat. maculare, fr. maculer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

maculá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 maculeáză

maculá vb., ind. prez. 1 sg. maculéz, 3 sg. și pl. maculeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MACULÁ vb. v. jegoși, mânji, murdări, păta.

MACULA LUTÉA s. (ANAT.) pată galbenă.

macula vb. v. JEGOȘI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA.

MACULA LUTEA s. (ANAT.) pată galbenă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

maculá (maculéz, maculát), vb. – A păta, a murdări. Fr. maculer.Der. maculatură, s. f., din fr. maculature; maculator, s. n. (caiet de notițe).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MACULA LUTEA (expr. lat. „pată galbenă”) subst. (ANAT.) Mică suprafață ovală situată pe retină, de partea temporală a nervului optic. Centrul ei nu conține vase sangvine, fiind format numai din celule retiniere, aproape exclusiv celulele cu conuri, la acest nivel impresiile retiniere vizuale având maximum de precizie și claritate. Prezintă o colorație gălbuie dată de un pigment galben.


Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MACULAI adj. (Regional) Mărunt. Com. din STRAJA-RĂDĂUȚI. - Accentul necunoscut. – Etimologia necunoscută.

MACULA vb. I. T r a n z. (Rar; livresc) A păta, a murdări, a mînji. Cf. NEGULICI, COSTINESCU, BARCIANU. F i g. Și-a maculat suvenirea cu ucideri, mișelii și desfrînâri. F (1867), 392. - Prez. ind.: maculez. – Și: (prin adaptare la sistemul fonetic popular) măculá vb. I. PONTBRIANT, D. – Din lat. maculare, fr. maculer.

Intrare: maculai
maculai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: macula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • macula
  • maculare
  • maculat
  • maculatu‑
  • maculând
  • maculându‑
singular plural
  • maculea
  • maculați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • maculez
(să)
  • maculez
  • maculam
  • maculai
  • maculasem
a II-a (tu)
  • maculezi
(să)
  • maculezi
  • maculai
  • maculași
  • maculaseși
a III-a (el, ea)
  • maculea
(să)
  • maculeze
  • macula
  • maculă
  • maculase
plural I (noi)
  • maculăm
(să)
  • maculăm
  • maculam
  • macularăm
  • maculaserăm
  • maculasem
a II-a (voi)
  • maculați
(să)
  • maculați
  • maculați
  • macularăți
  • maculaserăți
  • maculaseți
a III-a (ei, ele)
  • maculea
(să)
  • maculeze
  • maculau
  • macula
  • maculaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

macula

etimologie: