macac sm [At: LM / Pl: ~aci / E: fr macaque] Specie de maimuțe mici, cu capul turtit și coada scurtă, care trăiesc în sud-estul Asiei.

MACAC, macaci, s. m. Nume dat mai multor specii de maimuțe mici care trăiesc în sud-estul Asiei (Macacus).

MACAC, macaci, s. m. Specie de maimuță mică, cu capul turtit, care trăiește în Malaezia și în Asia meridională (Macacus sinicus). – Fr. macaque.

MACAC s.m. Specie de maimuță cu capul turtit și cu coada scurtă, care trăiește în sud-estul Asiei. [< fr. macaque, cf. port. macaco < cuv. bantu].

MACAC s. m. maimuță din Asia, cu capul turtit și coada scurtă. (< fr. macaque, port. macaco)

MACAC ~ci m. Maimuță de talie mică, care trăiește în sud-estul Asiei. /<fr. macaque

macac m. soiu de maimuțe cu capul turtit și cu coada. foarte scurtă (Simia cynomolgos).

*macác m. (fr. macaque, d. pg. macaco, cuv. luat din limba indigenilor din Congo). Un fel de maĭmuță de mărime mijlocie trăitoare în regiunile calde ale lumiĭ vechĭ.

macac s. m., pl. macaci

macac s. m., pl. macaci

macac s. m., pl. macaci

MACÁC (< fr. {i}) s. m. Denumire generică pentru mai multe specii de maimuțe asiatice catariniene, din familia cercopitecidelor, omnivore, arboricole, dar și terestre, de c. 50-60 cm lungime, cu coada de lungime medie ori scurtă sau fără coadă (Macacus). Împerecherea se realizează tot timpul anului, gestația este de șase luni și se naște un pui care ajunge la maturitate sexuală la patru ani. Considerate sacre în India. Specia Macaca mulatta este folosită mult în experiențele de laborator.

MACAC s. m. Numele mai multor specii de maimuțe mici, cu capul turtit și cu coada scurtă, care trăiesc în sud-estul Asiei. Cf. LM, ALEXI, W. Fruntea minusculă de macac. I. BOTEZ, B. I, 206. PI.: macaci. Din fr. macaque.