mabeingiu sm [At: ȘIO II_?, 73 / V: ba~ / Pl: ~ii / E: tc mabeyinci] (Tcî) Slujbaș al curții care avea grijă de mabein Vz camerier, cămăraș, șambelan.

mabeĭngíŭ și ba- m. (turc. mabeĭnğí). Sec. 18. Șambelan. V. mareșal.

MABEINGIU s. m. (Turcism) Slujbaș al curții care purta grijă de mabein. Cf. c ă m ă r a ș, c a m e r i e r, ș a m b e l a n. Cinci ciohodari, mabeingii (a. 1783). ȘIO II₂, 74. Babeingiul ce îngrijește odaia domnului are 40 lei leafă pe lună (a. 1859). id. ib. PI. : mabeingii. – Și: babeingíu s. m. Din tc. mabeyinci.