mațaghină sf vz mațachină

mațaghínă, V. pațachină.

mațachină sf [At: ARH. OLT. XXI, 269 / V: ~aghi~ / Pl: ~ne / E: pațachină] (Reg) Pațachină.

1) pațachínă, f., pl. e (d. pațachină 2 din cauza mirosuluĭ acestuĭ copăcel, adică „putoare”. Cp. cu tîrfă). Fleoarță, femeĭe depravată. – Și mațaghínă (est), care înseamnă și „mahalagĭoaĭcă, mitocancă, țopîrlancă”. V. magopeț.

MAȚAGHÍNĂ s. f. v. mațachină.

MAȚACHINĂ s. f. (Regional) Pațachină (Ștefănești-Drăgășani). ARH. OLT. XXI, 269. - Pl.: mațachine. – Și: mațaghínă s. f. SCRIBAN, D. - Contaminare în care unul dintre elemente este pațachină.