3 intrări

29 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

maștină sf vz maștehă

MÁȘTEHĂ, maștehe, s. f. (Înv. și reg.) Mamă vitregă. [Var.: máștihă, máștigă s. f.] – Din sl. mašteha.

MÁȘTEHĂ, maștehe, s. f. (Înv. și reg.) Mamă vitregă. [Var.: máștihă, máștigă s. f.] – Din sl. mašteha.

MÁȘTER, -Ă, mașteri, -e, s. f., adj. 1. S. f. (Înv. și reg.) Mamă vitregă; maștehă. 2. Adj. (Reg.; despre frați, surori) Vitreg. ♦ Fig. Aspru, crud, nemilos. – Et. nec.

MÁȘTER, -Ă, mașteri, -e, s. f., adj. 1. S. f. (Înv. și reg.) Mamă vitregă; maștehă. 2. Adj. (Reg.; despre frați, surori) Vitreg. ♦ Fig. Aspru, crud, nemilos. – Et. nec.

MÁȘTIGĂ s. f. v. maștehă.

MÁȘTIHĂ s. f. v. maștehă.

maștehă sf [At: (a. 1640) GCR I, 90/26 / V: maște, ~egă, ~tică, ~tie, ~tihă, ~tigă, ~tină / G-D: maște-mea, măști-mi / Pl: ~he / E: slv маштeχa] (Îrg) Mamă vitregă.

mașter, ~ă [At: FL. D. (1680), 81r/18 / V: ~e sf / Pl: ~i, ~e / E: nct] 1 smf (Îrg) Părinte vitreg. 2 a (Reg; d. frați, surori) Vitreg. 3 a (Fig) Nemilos.

MÁȘTER, -Ă, mașteri, -e, adj. Care se poartă neomenos cu altul; aspru, rău, crud. V. vitreg. (Fig.) Și-ntr-o noapte-un vifor mașter ți-a smuls cumpăna fîntînii. GOGA, C. P. 37.

MÁȘTERĂ, maștere, s. f. Mamă vitregă. Maștera e vinovată că crăimei ne-a-nchinat. DAVILA, V. V. 34. Că-i de vină maică-ta, Maică-ta, Mașteră-ta, Eu am zis că te-oi lua, Ea mi-a spus că nu te-o da! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 257. – Variante: máștihă (SADOVEANU, D. P. 65, NEGRUZZI, S. II 144), máștigă (ALECSANDRI, T. I 356), máștie (SBIERA, P. 169), máștină (ȘEZ. VII 71) s. f.

*MAȘTEHĂ s. f. (Mold., Olt., Trans. S) Mamă vitregă: A: Iară de să va afla cu maștehă-sa, 12 ai post. ȘT, 293. La maștehă-sa de greși, 9 ai post. PRAV., 101v. Care va petreace cu ...fiica maștehă-sa, cu foc să se arză. ÎP, 40r. Așa esti și pămintul: buruienilor celor sălbatice ești mamă, că sînt născuți dintr-însul, iară sămănăturilor esti ca o maștihă. E 1779, 4r; cf. ȘT. 283; PRAV.; M. COSTIN; DOSOFTEI, VS; CANTEMIR, HR.; NECULCE; I, 2r; NCCD, 314. B: Mastehă-sa sau soacră-sa sau mătușî-sa. PRAV. GOV; cf. ÎNDREPTAREA LEGII. C: Acelora le iaste maștehă. E 1703, 129r. ◊ Adjectival. Aceasta trebuie să poarte în minte părinții vitregi și mumînile maștehă, că și cuconii lor pot rămînea la sărăcie. CS, 64v; cf. CS, 63v, 64r, 65r. Etimologie: sl. mašteha. Cf. m a ș t e r ă.

MAȘTERĂ s. f. (ȚR, Trans. SE) Mamă vitregă. B: Nevoindu-se maștera să le mănînce avearea părinților, îi pîrî la domnu că sînt creștini. MINEIUL (1776). Feciorilor celora ce s-au adus le este mumă, iar care i-au găsit la bărbat, acelora le este mașteră. E 1777, 80r. C: Deci maștera l-au luat pre cocon și l-au dus la casa sa. S, 81r. Etimologie necunoscută. Cf. m a ș t e h ă.

maștihă t. Mold. Tr. mamă vitregă: am să-i fiu maștihă? AL. [Slav. MAȘTEHA, din MATI, mamă].

máștehă f., pl. e (vsl. mašteha, mamă vitregă, d. mati, mamă; bg. mašteha, rus. máčiha; ung. mostoha, mamă vitregă, tată vitreg). Nord. Rar. Mamă vitregă. – În Btș. máștimă, pl. e. În Bucov. și máștie (Șez. 32, 66).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mașteră (mamă vitregă) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. mașterei; pl. maștere

máștehă/máșteră s. f., g.-d. art. máștehei/máșterei; pl. máștehe/máștere

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

maștíhă, maștihe, (maștehă), s.f. – (reg.; înv.) Mamă vitregă: „Tata că s-o însurat, / Rea maștihă mi-o luat” (Bârlea, 1924, II: 65); „Io n-am avut cine să fie împotrivă, că n-am avut părinți, n-am avut pă nime, numa pe Emuca, măștihoaia” (Memoria, 2014: 146). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei, în var. maștehă. – Din vsl. mašteha „mamă vitregă” (Frățilă, 2000: 59; DEX, MDA) < mati „mamă” (Șăineanu).

maștíhă, -e, s.f. – Mamă vitregă: „Tata că s-o însurat, / Rea maștihă mi-o luat” (Bârlea 1924 II: 65). – Din sl. (bg.) maštecha.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MAȘTEHĂ s. f. (Învechit și regional) Mamă vitregă. Maștehă-sa sau soacră-sa sau mătușî-sa (a. 1640). GCR I, 90/26. Acesta Etearh, avînd fată cu altă fimei făcută, îi luă și maștihă. HERODOT (1645), 257. Tatăl ce-ș va ucide feciorul, cîndu-l va prinde curvind cu maștehă-sa, nu să va chema ucigătoriu. PRAV. 98, cf. 107, 215. Murind tatăl lor. . . rămasără cu maștihă. DOSOFTEI, V. S. octombrie 94v/22. Acești boieri pire pe o maștehă a lor la Dumitrașco Vodă, dzicîndu cum că ar fi rămas mulți bani de la tatul lor. NECULCE, L. 86. Constantin. . . intrînd în vrajbă cu maștihă-sa Martina, zic unii să-l fi otrăvit. CANTEMIR, HR. 335. S-au plecat Cnimon, și toate le spunea: . . . pre tatăl cum că să numeaște Aristip, și pre Dimineta cum că i-au fost maștehă. AETHIOPICA, 2r/17. După această învoială nu mai am. . . a cerca eu la feciorul mieu nimica, nici feciorul mieu la mine, nici la maștehă-sa (a. 1785). ȘTEFANELLI, D. c. 159, cf. 314. Adevărați ochi de maștehă. CRITIL, 72/13. Dumisale banului îi este dat danie de la maștiha dumisale Maria (a. 1 795). URICARIUL, XX, 396. Au fost muiere împăratului Sever, maștehă împăratului Caracala. ȘINCAI, HR. I, 15/1, cf. II, 25/36. Ilieș cu cruzime pedepsi pe maștiha sa. ASACHI, S. L. II, 33. Un proțes era cu prințesa de Hessa. . . maștiha sa, ce se măritase de al doilea. NEGRUZZI, S. II, 144. Eu. . . am să-i fiu maștigă. ALECSANDRI, T. 965. Cel ce-a-ndrăznit pîngărirea iatacului maștegei sale. COȘBUC, AE. 195. Acuma înțeleg că toate le-a pus la cale maștiha mea pentru coconul ei, ca să mă lipsească de dreptul meu de întăi-născut. SADOVEANU, D. P. 65, cf. H XVIII 146. Baba asta era de a doilea și era ră de mama focului, ca o maștehă. I. CR. IV, 102. Tata că s-o d-însurat Rea maștihă mi-o luat. BÎRLEA, C. P. 141. Maștehă-sa l-o-ntrebat. T. PAPAHAGI, M. 111. Maște-mea. ALR II/I h 133, cf. ALR I 1 932/290, A III 13, V 15. ◊ F i g. Acești domni au fost maice direpte țerii, iar nu maștehe. M. COSTIN, LET. I, 261/30. ◊ (Adjectival) Cu cît mai vîrtos dară [trebuie să fie milos] tatăl vitreg și muma maștehă cătră fiiastrii lor (a. 1 685). GCR I, 277/36, cf. 278/4. - Pl.: maștehe. – Gen.-dat. (urmat de un adj. pos.) și: maște-mea, măști-mi. – Și: máștihă, máștegă, máștigă, máștică (DDRF), máște, máștie (DDRF, I. CR. VI, 127), máștină (ȘEZ. VII, 71) s. f. – Din v. sl. маштеха.

Intrare: maștină
maștină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: maștehă
substantiv feminin (F7)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maștehă
  • mașteha
plural
  • maștehe
  • maștehele
genitiv-dativ singular
  • maștehe
  • maștehei
plural
  • maștehe
  • maștehelor
vocativ singular
  • maștehă
  • mașteho
plural
  • maștehelor
substantiv feminin (F6)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maștigă
  • maștiga
plural
  • maștige
  • maștigele
genitiv-dativ singular
  • maștige
  • maștigei
plural
  • maștige
  • maștigelor
vocativ singular
  • maștigă
  • maștigo
plural
  • maștigelor
substantiv feminin (F7)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maștihă
  • maștiha
plural
  • maștihe
  • maștihele
genitiv-dativ singular
  • maștihe
  • maștihei
plural
  • maștihe
  • maștihelor
vocativ singular
  • maștihă
  • maștiho
plural
  • maștihelor
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maștie
  • maștia
plural
  • maștii
  • maștiile
genitiv-dativ singular
  • maștii
  • maștiei
plural
  • maștii
  • maștiilor
vocativ singular
  • maștie
  • maștio
plural
  • maștiilor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maștină
  • maștina
plural
  • maștine
  • maștinele
genitiv-dativ singular
  • maștine
  • maștinei
plural
  • maștine
  • maștinelor
vocativ singular
  • maștină
  • maștino
plural
  • maștinelor
Intrare: mașteră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mașteră
  • maștera
plural
  • maștere
  • mașterele
genitiv-dativ singular
  • maștere
  • mașterei
plural
  • maștere
  • mașterelor
vocativ singular
  • mașteră
  • maștero
plural
  • mașterelor
substantiv feminin (F7)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maștihă
  • maștiha
plural
  • maștihe
  • maștihele
genitiv-dativ singular
  • maștihe
  • maștihei
plural
  • maștihe
  • maștihelor
vocativ singular
  • maștihă
  • maștiho
plural
  • maștihelor
substantiv feminin (F6)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maștigă
  • maștiga
plural
  • maștige
  • maștigele
genitiv-dativ singular
  • maștige
  • maștigei
plural
  • maștige
  • maștigelor
vocativ singular
  • maștigă
  • maștigo
plural
  • maștigelor
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maștie
  • maștia
plural
  • maștii
  • maștiile
genitiv-dativ singular
  • maștii
  • maștiei
plural
  • maștii
  • maștiilor
vocativ singular
  • maștie
  • maștio
plural
  • maștiilor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maștină
  • maștina
plural
  • maștine
  • maștinele
genitiv-dativ singular
  • maștine
  • maștinei
plural
  • maștine
  • maștinelor
vocativ singular
  • maștină
  • maștino
plural
  • maștinelor
maștere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

maștehă, maștehesubstantiv feminin

etimologie:

mașteră, mașteresubstantiv feminin

  • 1. învechit regional Mamă vitregă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: maștehă
    • format_quote Maștera e vinovată că crăimei ne-a-nchinat. DAVILA, V. V. 34. DLRLC
    • format_quote Că-i de vină maică-ta, Maică-ta, Mașteră-ta, Eu am zis că te-oi lua, Ea mi-a spus că nu te-o da! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 257. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.