2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÁȘTERĂ, maștere, s. f. Mamă vitregă. Maștera e vinovată că crăimei ne-a-nchinat. DAVILA, V. V. 34. Că-i de vină maică-ta, Maică-ta, Mașteră-ta, Eu am zis că te-oi lua, Ea mi-a spus că nu te-o da! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 257. – Variante: máștihă (SADOVEANU, D. P. 65, NEGRUZZI, S. II 144), máștigă (ALECSANDRI, T. I 356), máștie (SBIERA, P. 169), máștină (ȘEZ. VII 71) s. f.

MÁȘTER, -Ă, mașteri, -e, s. f., adj. 1. S. f. (Înv. și reg.) Mamă vitregă; maștehă. 2. Adj. (Reg.; despre frați, surori) Vitreg. ♦ Fig. Aspru, crud, nemilos. – Et. nec.

MÁȘTER, -Ă, mașteri, -e, s. f., adj. 1. S. f. (Înv. și reg.) Mamă vitregă; maștehă. 2. Adj. (Reg.; despre frați, surori) Vitreg. ♦ Fig. Aspru, crud, nemilos. – Et. nec.

mașter, ~ă [At: FL. D. (1680), 81r/18 / V: ~e sf / Pl: ~i, ~e / E: nct] 1 smf (Îrg) Părinte vitreg. 2 a (Reg; d. frați, surori) Vitreg. 3 a (Fig) Nemilos.

MÁȘTER, -Ă, mașteri, -e, adj. Care se poartă neomenos cu altul; aspru, rău, crud. V. vitreg. (Fig.) Și-ntr-o noapte-un vifor mașter ți-a smuls cumpăna fîntînii. GOGA, C. P. 37.

MÁȘTIE s. f. v. mașteră.

MÁȘTIGĂ s. f. v. mașteră.

MÁȘTIHĂ s. f. v. mașteră.

MÁȘTINĂ s. f. v. mașteră.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

máșteră (mamă vitregă) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. máșterei; pl. máștere

máșter (vitreg, crud) (reg.) adj. m., pl. máșteri; f. máșteră, pl. máștere

máștehă/máșteră s. f., g.-d. art. máștehei/máșterei; pl. máștehe/máștere

máșter adj. m., pl. máșteri; f. sg. máșteră, pl. máștere


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: mașteră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mașteră
  • maștera
plural
  • maștere
  • mașterele
genitiv-dativ singular
  • maștere
  • mașterei
plural
  • maștere
  • mașterelor
vocativ singular
  • mașteră
  • maștero
plural
  • mașterelor
substantiv feminin (F7)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maștihă
  • maștiha
plural
  • maștihe
  • maștihele
genitiv-dativ singular
  • maștihe
  • maștihei
plural
  • maștihe
  • maștihelor
vocativ singular
  • maștihă
  • maștiho
plural
  • maștihelor
substantiv feminin (F6)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maștigă
  • maștiga
plural
  • maștige
  • maștigele
genitiv-dativ singular
  • maștige
  • maștigei
plural
  • maștige
  • maștigelor
vocativ singular
  • maștigă
  • maștigo
plural
  • maștigelor
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maștie
  • maștia
plural
  • maștii
  • maștiile
genitiv-dativ singular
  • maștii
  • maștiei
plural
  • maștii
  • maștiilor
vocativ singular
  • maștie
  • maștio
plural
  • maștiilor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maștină
  • maștina
plural
  • maștine
  • maștinele
genitiv-dativ singular
  • maștine
  • maștinei
plural
  • maștine
  • maștinelor
vocativ singular
  • maștină
  • maștino
plural
  • maștinelor
maștere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mașter
mașter adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mașter
  • mașterul
  • mașteru‑
  • mașteră
  • maștera
plural
  • mașteri
  • mașterii
  • maștere
  • mașterele
genitiv-dativ singular
  • mașter
  • mașterului
  • maștere
  • mașterei
plural
  • mașteri
  • mașterilor
  • maștere
  • mașterelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mașteră maștihă maștigă maștie maștină maștere

  • 1. învechit regional Mamă vitregă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: maștehă 2 exemple
    exemple
    • Maștera e vinovată că crăimei ne-a-nchinat. DAVILA, V. V. 34.
      surse: DLRLC
    • Că-i de vină maică-ta, Maică-ta, Mașteră-ta, Eu am zis că te-oi lua, Ea mi-a spus că nu te-o da! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 257.
      surse: DLRLC

etimologie:

mașter

etimologie: