2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÁȘTERĂ, maștere, s. f. Mamă vitregă. Maștera e vinovată că crăimei ne-a-nchinat. DAVILA, V. V. 34. Că-i de vină maică-ta, Maică-ta, Mașteră-ta, Eu am zis că te-oi lua, Ea mi-a spus că nu te-o da! JARNÍK-BÎRSEANU, 257. – Variante: máștihă (SADOVEANU, D. P. 65, NEGRUZZI, S. II 144), máștigă (ALECSANDRI, T. I 356), máștie (SBIERA, P. 169), máștină (ȘEZ. VII 71) s. f.

mașter, ~ă [At: FL. D. (1680), 81r/18 / V: ~e sf / Pl: ~i, ~e / E: nct] 1 smf (Îrg) Părinte vitreg. 2 a (Reg; d. frați, surori) Vitreg. 3 a (Fig) Nemilos.

MÁȘTER, -Ă, mașteri, -e, s. f., adj. 1. S. f. (Înv. și reg.) Mamă vitregă; maștehă. 2. Adj. (Reg.; despre frați, surori) Vitreg. ♦ Fig. Aspru, crud, nemilos. – Et. nec.

MÁȘTER, -Ă, mașteri, -e, s. f., adj. 1. S. f. (Înv. și reg.) Mamă vitregă; maștehă. 2. Adj. (Reg.; despre frați, surori) Vitreg. ♦ Fig. Aspru, crud, nemilos. – Et. nec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

máșteră (mamă vitregă) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. máșterei; pl. máștere

máșter (vitreg, crud) (reg.) adj. m., pl. máșteri; f. máșteră, pl. máștere

máșter adj. m., pl. máșteri; f. sg. máșteră, pl. máștere


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: mașteră
mașteră substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mașteră
  • maștera
plural
  • maștere
  • mașterele
genitiv-dativ singular
  • maștere
  • mașterei
plural
  • maștere
  • mașterelor
vocativ singular
plural
maștere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mașter
mașter adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mașter
  • mașterul
  • mașteru‑
  • mașteră
  • maștera
plural
  • mașteri
  • mașterii
  • maștere
  • mașterele
genitiv-dativ singular
  • mașter
  • mașterului
  • maștere
  • mașterei
plural
  • mașteri
  • mașterilor
  • maștere
  • mașterelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)