9 definiții pentru măturiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

măturiță sf [At: MARIAN, D. 9 / Pl: ~țe / E: mătură + -iță] 1-2 Măturică (1-2). 3 (Reg) Perie. 4 (Reg) Pămătuf cu care se aghesmuiește. 5 (Bot; reg) Năfurică (Arthemisia annua). 6 (Bot; Buc) Sporici (Verbenci offîcinalis). 7 (Bot; reg; îc) ~ța-Maicii-preacurate Floarea-raiului (Chrisanthemum cinerariifolium). 8 (Bot; reg; îc) ~ța-bungiacului Ața-apei (Philonatis fontana).

mături sf [At: POLIZU / Pl: ~ici / E: mătură + -ică] 1-2 (Șhp) Mătură (1) (mică) Si: măturea (1-2), măturice (1-2), măturișcă (1-2), măturiță (1-2), măturuță (1-2). 3 Mătură (1) mică cu care se perie hainele Si: măturea (3). 4 (Rar; îlv) A umbla cu ~ca A linguși. 5 (Bot; reg) Mătură (8) (Kochia scoparia). 6 (Bot; reg; lpl) Mătură (5) (Sorghum vulgare). 7 (Bot; reg; îf -ici) Plevaiță (Xeranthemum annuum). 8 (Bot; reg) Tămâiță (Artemisia annua). 9 (Bot; reg) Sporici (Verbenci officinalis). 10 (Reg) Mătură (13). 11 (Reg) Măturoi (6).

verbi sf [At: ENC. ROM. / V: (rar) ~rve, (îrg) be~, ~be, (înv) berbe, ~rvâ, ~rvi~ / Pl: ~ne / E: lat verbena cf fr verveine] 1 (Șîc ~-de-câmp, ~-sălbatică) Plantă erbacee din familia verbenaceelor, cu tulpina erectă, ramificată în partea superioară, cu frunzele trifide și cu florile mici roșietice, dispuse în spice lungi, care se folosește în medicina populară, la cicatrizarea rănilor sau contra durerilor de rinichi, ficat, splină etc. Si: veronică (1), sporici, (reg) măturiță (Verbena officinalis). 2 (Șîc vervină-de-grădină) Plantă erbacee decorativă, obținută prin hibridarea unor specii de verbenacee, care are florile felurit colorate Si: urzicuță (Verbena hybrida). 3 Plantă erbacee decorativă, din familia verbenaceelor, cu tulpina ramificată de la bază, cu frunzele pețiolate, cu florile purpurii sau liliachii, dispuse în spice umbeliforme (Verbena aubletia). 4 (Prc; csc) Tulpina sau frunzele verbinei (1) folosite în medicina populară sau în homeopatie.

măturícă f., pl. ele, și -íță f., pl. e. Mătură mică. Bucov. Verbină.

*verbínă f., pl. e (lat. verbéna, fr. verveine). O plantă verbenacee ornamentală și oficinală cu proprietățĭ amare, aromatice și astringente (verbéna officinális). – Și măturiță și sporiș.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂTURÍȚĂ s. v. năfurică, sporiș, verbină.

MĂTURÍȚĂ s. măturea, măturică, măturice, (rar) măturișcă.

MĂTURIȚĂ s. măturea, măturică, măturice, (rar) măturișcă.

măturiță s. v. NĂFURICĂ. SPORIȘ. VERBINĂ.

Intrare: măturiță
măturiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măturiță
  • măturița
plural
  • măturițe
  • măturițele
genitiv-dativ singular
  • măturițe
  • măturiței
plural
  • măturițe
  • măturițelor
vocativ singular
plural