2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂTURÉLE s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina ramificată în numeroase ramuri subțiri, cu floarea compusă, de culoare roz; crește prin locuri aride, mărăcinișuri și poieni fCentaurea jurineifolia).

MĂTUREÁ, -ÍCĂ, măturele, s. f. 1. Diminutiv al lui mătură. ♦ Mătură (1) mică pentru periat hainele. 2. (La pl.; în forma măturele) Plantă erbacee albă și păroasă din familia compozitelor, cu tulpina ramificată și cu floarea compusă, de culoare roz (Centaurea jurineifolia). 3. (La pl. art.; în forma măturelele) Numele unui dans popular. [Pl. și: măturici] – Mătură + suf. -ică.[1]

  1. O derivare mai corectă: Mătură + suf. -ea, -ică. cata

măturea sf [At: DLR / Pl: ~ele / E: măturică css] 1-3 Măturică (1-3). 4 (Lpl) Plantă erbacee cu tulpina ramificată și cu floarea compusă, de culoare roz (Centaurea jurineifolia). 5 (Lpl; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 6 (Lpl; art.) Melodie după care se execută măturelele (5).

mături sf [At: POLIZU / Pl: ~ici / E: mătură + -ică] 1-2 (Șhp) Mătură (1) (mică) Si: măturea (1-2), măturice (1-2), măturișcă (1-2), măturiță (1-2), măturuță (1-2). 3 Mătură (1) mică cu care se perie hainele Si: măturea (3). 4 (Rar; îlv) A umbla cu ~ca A linguși. 5 (Bot; reg) Mătură (8) (Kochia scoparia). 6 (Bot; reg; lpl) Mătură (5) (Sorghum vulgare). 7 (Bot; reg; îf -ici) Plevaiță (Xeranthemum annuum). 8 (Bot; reg) Tămâiță (Artemisia annua). 9 (Bot; reg) Sporici (Verbenci officinalis). 10 (Reg) Mătură (13). 11 (Reg) Măturoi (6).

MĂTUREÁ, -ÍCĂ, măturele, s. f. 1. Diminutiv al lui mătură. ♦ Mătură (1) mică pentru periat hainele. 2. (La pl.; în forma măturele) Plantă erbacee albă și păroasă din familia compozitelor, cu tulpina ramificată și cu floarea compusă, de culoare roz (Centaurea jurineifolia). [Pl. și: măturici] – Mătură + suf. -ică.

MĂTURÍCĂ, măturici, s. f. Diminutiv al lui mătură. 1. v. mătură (1); mătură mică, întrebuințată de obicei ca perie. 2. v. mătură (2). Ara locul și-l semăna cu măturică. I. BOTEZ, ȘC. 7. Foaie verde măturică. TEODORESCU, P. P. 350.

MĂTUREÁ ~éle f. (diminutiv de la mătură) la pl. Plantă erbacee păroasă cu tulpina ramificată și cu flori roz. /mătură + suf. ~ea

măturică f. 1. mătură mică; 2. pl. plantă cultivată pentru frumoasa-i inflorescență, întrebuințată pentru confecționarea buchetelor de imortele (Xeranthemum annuum).

măturícă f., pl. ele, și -íță f., pl. e. Mătură mică. Bucov. Verbină.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măturéle (plantă) s. f. pl., art. măturélele

*măturélele (dans) s. f. pl. art., neart. măturéle

măturícă s. f., g.-d. art. măturélei; pl. măturéle, art. măturélele

măturícă (diminutiv) s. f., g.-d. art. măturélei; pl. măturéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂTUREÁ s. măturică, măturice, măturiță, (rar) măturișcă. (~ de haine.)

MĂTURÍCĂ s. v. imortelă, plevaiță.

MĂTURÍCĂ s. 1. măturea, măturice, măturiță, (rar) măturișcă. (O ~ de haine.) 2. (BOT.; Kochia scoparia) mătură.

MĂTUREA s. măturică, măturice, măturiță, (rar) măturișcă. (~ de haine.)

mături s. v. IMORTELĂ. PLEVAIȚĂ.

arată toate definițiile

Intrare: măturele
substantiv feminin (F168)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • măturele
  • măturelele
genitiv-dativ singular
plural
  • măturele
  • măturelelor
vocativ singular
plural
Intrare: măturică
măturică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mături
  • măturica
plural
  • măturici
  • măturicile
genitiv-dativ singular
  • măturici
  • măturicii
plural
  • măturici
  • măturicilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măturea
  • mătureaua
plural
  • măturele
  • măturelele
genitiv-dativ singular
  • măturele
  • măturelei
plural
  • măturele
  • măturelelor
vocativ singular
plural

măturele

  • 1. Plantă erbacee albă și păroasă din familia compozitelor, cu tulpina ramificată și cu floarea compusă, de culoare roz (Centaurea jurineifolia).
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

măturică măturea

  • 1. Diminutiv al lui mătură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ara locul și-l semăna cu măturică. I. BOTEZ, ȘC. 7.
      surse: DLRLC
    • Foaie verde măturică. TEODORESCU, P. P. 350.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Mătură mică pentru periat hainele.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. (la) plural articulat (În forma măturelele) Numele unui dans popular.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • Mătură + sufix -ică.
    surse: DEX '09 DEX '98