2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂTUÍRE, mătuiri, s. f. Operația de prelucrare a suprafeței unui obiect, prin care acesta devine mat2. – Din mat2.

MĂTUÍRE, mătuiri, s. f. Operație de prelucrare a suprafeței unui obiect, prin care acesta devine mat2. – Din mat2.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mătuíre s. f., g.-d. art. mătuírii; pl. mătuíri

mătuíre s. f., g.-d. art. mătuírii; pl. mătuíri

a mătuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mătuiésc

Intrare: mătuire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mătuire
  • mătuirea
plural
  • mătuiri
  • mătuirile
genitiv-dativ singular
  • mătuiri
  • mătuirii
plural
  • mătuiri
  • mătuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: mătui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mătui
  • mătuire
  • mătuit
  • mătuitu‑
  • mătuind
  • mătuindu‑
singular plural
  • mătuiește
  • mătuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mătuiesc
(să)
  • mătuiesc
  • mătuiam
  • mătuii
  • mătuisem
a II-a (tu)
  • mătuiești
(să)
  • mătuiești
  • mătuiai
  • mătuiși
  • mătuiseși
a III-a (el, ea)
  • mătuiește
(să)
  • mătuiască
  • mătuia
  • mătui
  • mătuise
plural I (noi)
  • mătuim
(să)
  • mătuim
  • mătuiam
  • mătuirăm
  • mătuiserăm
  • mătuisem
a II-a (voi)
  • mătuiți
(să)
  • mătuiți
  • mătuiați
  • mătuirăți
  • mătuiserăți
  • mătuiseți
a III-a (ei, ele)
  • mătuiesc
(să)
  • mătuiască
  • mătuiau
  • mătui
  • mătuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mătuire

  • 1. Operația de prelucrare a suprafeței unui obiect, prin care acesta devine mat.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • mat
    surse: DEX '09 DEX '98