O definiție pentru mătui


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

a mătuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mătuiésc

Intrare: mătui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mătui
  • mătuire
  • mătuit
  • mătuitu‑
  • mătuind
  • mătuindu‑
singular plural
  • mătuiește
  • mătuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mătuiesc
(să)
  • mătuiesc
  • mătuiam
  • mătuii
  • mătuisem
a II-a (tu)
  • mătuiești
(să)
  • mătuiești
  • mătuiai
  • mătuiși
  • mătuiseși
a III-a (el, ea)
  • mătuiește
(să)
  • mătuiască
  • mătuia
  • mătui
  • mătuise
plural I (noi)
  • mătuim
(să)
  • mătuim
  • mătuiam
  • mătuirăm
  • mătuiserăm
  • mătuisem
a II-a (voi)
  • mătuiți
(să)
  • mătuiți
  • mătuiați
  • mătuirăți
  • mătuiserăți
  • mătuiseți
a III-a (ei, ele)
  • mătuiesc
(să)
  • mătuiască
  • mătuiau
  • mătui
  • mătuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)