2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mătcuța vr [At: MARIAN, S. R. III, 190 / Pzi: ez / E: mătcuță1] (Ban; d. fete) A se face surori de cruce.

mătcuță2 sf [At: CHEST. VI 24/3 / Pl: ~țe / E: matcă + -uță] 1-2 (Șhp) Matcă (1) (mică).

mătcuță1 sf [At: LIUBA-IANA, M. 4 / Pl: ~țe / E: cf mg mátka, „logodnică, mireasă”] (Ban) Soră de cruce.

mătcuță3 sf [At: BUJOREAN, B. L. 384 / Pl: ~țe / E: nct] (Bot; reg) Turiță mare (Agrimonia eupatoria).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

mătcuțá, mătcuțez vb. I Refl. A se prinde surori de cruce. – Din mătcuță.

mătcúță, mătcuțe s. f. Soră de cruce; surată. – Cf. magh. mátka „logodnică”.

Intrare: mătcuța
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mătcuța
  • mătcuțare
  • mătcuțat
  • mătcuțatu‑
  • mătcuțând
  • mătcuțându‑
singular plural
  • mătcuțea
  • mătcuțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mătcuțez
(să)
  • mătcuțez
  • mătcuțam
  • mătcuțai
  • mătcuțasem
a II-a (tu)
  • mătcuțezi
(să)
  • mătcuțezi
  • mătcuțai
  • mătcuțași
  • mătcuțaseși
a III-a (el, ea)
  • mătcuțea
(să)
  • mătcuțeze
  • mătcuța
  • mătcuță
  • mătcuțase
plural I (noi)
  • mătcuțăm
(să)
  • mătcuțăm
  • mătcuțam
  • mătcuțarăm
  • mătcuțaserăm
  • mătcuțasem
a II-a (voi)
  • mătcuțați
(să)
  • mătcuțați
  • mătcuțați
  • mătcuțarăți
  • mătcuțaserăți
  • mătcuțaseți
a III-a (ei, ele)
  • mătcuțea
(să)
  • mătcuțeze
  • mătcuțau
  • mătcuța
  • mătcuțaseră
Intrare: mătcuță
mătcuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mătcuță
  • mătcuța
plural
  • mătcuțe
  • mătcuțele
genitiv-dativ singular
  • mătcuțe
  • mătcuței
plural
  • mătcuțe
  • mătcuțelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)