12 definiții pentru mătăluță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mătăluță ppl [At: DLR / E: matale + -uță] 1-2 (Fam; Mol; șhp) Mătălică (1-2).

MĂTĂLÚȚĂ pron. pers. (Reg. și fam.) Diminutiv al lui matale.Matale + suf. -uță.

MĂTĂLÚȚĂ pron. pers. (Fam.) Diminutiv al lui matale.Matale + suf. -uță.

MĂTĂLÚȚĂ pron. pers. (în limbajul afectiv) Diminutiv al lui matale.

mata ppr [At: NEGRUZZI, S. III, 21 / V: ~tale, (reg) mătale / G-D: matale, mata / E: abr dumneata] (Pfm) Dumneata.

matale (mătăluță) pron. diminutive dela d-ta.

matá (din dumneata), pron. pers. familiar de politeță îld. tu saŭ dumneata (est). Gen. și dativ matale (din dumitale). Uneorĭ se zice matale și ca nom. Există și un dim. glumeț orĭ ironic mătăluță. În Olt. Munt. vest, Trans. tále și tălică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mătălúță (reg., fam.) pr.

Intrare: mătăluță
mătăluță pronume personal
invariabil (I1)
Surse flexiune: DOR
  • mătăluță