2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂSCUÍ, măscuiesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se masca. – Mască + suf. -ui.

MĂSCUÍ, măscuiesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se masca. – Mască + suf. -ui.

măscui vr [At: DEX / Pzi: ~esc / E: mască + -ui] A se masca.

MĂSCUÍ, măscuiesc, vb. IV. Refl. (Învechit) A se masca.

măscuĭésc v. tr. (d. mască). Munt. Pop. Sulemenesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!măscuí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se măscuiéște, imperf. 3 sg. se măscuiá; conj. prez. 3 să se măscuiáscă

măscuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măscuiésc, imperf. 3 sg. măscuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. măscuiáscă


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

măscuí, măscuiésc, vb. IV refl. (reg.) 1. a se sulemeni, a se machia. 2. a-și pune masca, a se masca.

Intrare: măscuire
măscuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măscuire
  • măscuirea
plural
  • măscuiri
  • măscuirile
genitiv-dativ singular
  • măscuiri
  • măscuirii
plural
  • măscuiri
  • măscuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: măscui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • măscui
  • măscuire
  • măscuit
  • măscuitu‑
  • măscuind
  • măscuindu‑
singular plural
  • măscuiește
  • măscuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • măscuiesc
(să)
  • măscuiesc
  • măscuiam
  • măscuii
  • măscuisem
a II-a (tu)
  • măscuiești
(să)
  • măscuiești
  • măscuiai
  • măscuiși
  • măscuiseși
a III-a (el, ea)
  • măscuiește
(să)
  • măscuiască
  • măscuia
  • măscui
  • măscuise
plural I (noi)
  • măscuim
(să)
  • măscuim
  • măscuiam
  • măscuirăm
  • măscuiserăm
  • măscuisem
a II-a (voi)
  • măscuiți
(să)
  • măscuiți
  • măscuiați
  • măscuirăți
  • măscuiserăți
  • măscuiseți
a III-a (ei, ele)
  • măscuiesc
(să)
  • măscuiască
  • măscuiau
  • măscui
  • măscuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

măscui

etimologie:

  • Mască + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09