4 definiții pentru măscăreț

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

măscăreț, ~eață [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~i, ~e / E: măscări1 + -eț] (Înv) 1 sm Măscărici. 2 a Glumeț. 3 a Poznaș. 4 a Farsor.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MĂSCĂRÉȚ s. v. bufon, măscărici, paiață.

măscăreț s. v. BUFON. MĂSCĂRICI. PAIAȚĂ.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂSCĂRÉȚ, -EAȚĂ s. m., adj. (Învechit) 1. S. m. Măscărici. Craiul au zîs cătră măscărețul, cătră cioful său: auzi tu ! scrii-mi pre toți nebunii cîți sînt în cetate (a. .1830). GCR II, 360. 2. Adj. Glumeț, poznaș, farsor. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX. - Pl.: măscăreți, -țe.Măscări1 + suf. -eț.

Intrare: măscăreț
măscăreț substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măscăreț
  • măscărețul
  • măscărețu‑
plural
  • măscăreți
  • măscăreții
genitiv-dativ singular
  • măscăreț
  • măscărețului
plural
  • măscăreți
  • măscăreților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)