2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRUNȚÍRE, mărunțiri, s. f. Acțiunea de a mărunți.V. mărunți.

MĂRUNȚÍRE, mărunțiri, s. f. Acțiunea de a mărunți.V. mărunți.

mărunțire sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) are / Pl: ~ri / E: mărunți] Tăiere, împărțire, rupere etc. în bucăți mici Si: mărunțit, (rar) mărunțișare.

MĂRUNȚÍ, mărunțesc, vb. IV. Tranz. A tăia, a fărâmița, a rupe, a împărți, a sfărâma în bucăți mici; a pisa. ◊ Loc. adv. Pe mărunțite = cu mișcări scurte și repezi. – Din mărunt.

MĂRUNȚÍ, mărunțesc, vb. IV. Tranz. A tăia, a fărâmița, a rupe, a împărți, a sfărâma în bucăți mici; a pisa. ◊ Loc. adv. Pe mărunțite = cu mișcări scurte și repezi. – Din mărunt.

mărunți [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: (îrg) mănun~, mir~, mănunța, (cscj) manunta, mănunta, ~nta, ~ța, mirunța / Pzi: esc / E: mărunt] 1 vt A tăia, a împărți, a rupe etc. în bucăți mici Si: (reg) a mărunțeli, (rar) a mărunțișa. 2 (Îlav) Pe ~te Cu mișcări scurte și repezi. 3 vt (Reg; c. i. bani) A schimba în mărunțiș (10).

MĂRUNȚI, mărunțesc, vb. IV. Tranz. A tăia mărunt, a fărîma în bucăți mici, a fărîmița, a pisa mărunt.

A MĂRUNȚÍ ~ésc tranz. A desface în bucăți mărunte (tăind, sfărâmând, rupând etc.). /Din mărunt

mărunțì v. a face mărunt: 1. a micșora, a scurta; 2. a tăia în mici bucăți, a sfărâma, a pisa.

mărunțésc v. tr. Fac mărunt (tăind, sfărămînd): a mărunți pămîntu cu grebla. – Și inm- și am-. Vechĭ măruntéz și -jéz.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mărunțíre s. f., g.-d. art. mărunțírii; pl. mărunțíri

mărunțíre s. f., g.-d. art. mărunțírii; pl. mărunțíri

mărunțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărunțésc, imperf. 3 sg. mărunțeá; conj. prez. 3 să mărunțeáscă

mărunțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărunțésc, imperf. 3 sg. mărunțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. mărunțeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂRUNȚÍRE s. 1. fărâmițare, sfărâmare. (~ a unui aliment, în gură.) 2. v. pisare. 3. v. tocare.

MĂRUNȚIRE s. 1. sfărîmare. (~ a unui material solid.) 2. pisare, pisat, sfărîmare, zdrobire. (~ sării.) 3. mărunțit, tocare, tocat. (~ cepei.)

arată toate definițiile

Intrare: mărunțire
mărunțire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărunțire
  • mărunțirea
plural
  • mărunțiri
  • mărunțirile
genitiv-dativ singular
  • mărunțiri
  • mărunțirii
plural
  • mărunțiri
  • mărunțirilor
vocativ singular
plural
Intrare: mărunți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mărunți
  • mărunțire
  • mărunțit
  • mărunțitu‑
  • mărunțind
  • mărunțindu‑
singular plural
  • mărunțește
  • mărunțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mărunțesc
(să)
  • mărunțesc
  • mărunțeam
  • mărunții
  • mărunțisem
a II-a (tu)
  • mărunțești
(să)
  • mărunțești
  • mărunțeai
  • mărunțiși
  • mărunțiseși
a III-a (el, ea)
  • mărunțește
(să)
  • mărunțească
  • mărunțea
  • mărunți
  • mărunțise
plural I (noi)
  • mărunțim
(să)
  • mărunțim
  • mărunțeam
  • mărunțirăm
  • mărunțiserăm
  • mărunțisem
a II-a (voi)
  • mărunțiți
(să)
  • mărunțiți
  • mărunțeați
  • mărunțirăți
  • mărunțiserăți
  • mărunțiseți
a III-a (ei, ele)
  • mărunțesc
(să)
  • mărunțească
  • mărunțeau
  • mărunți
  • mărunțiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mărunțire

etimologie:

  • vezi mărunți
    surse: DEX '98 DEX '09

mărunți

  • 1. A tăia, a rupe, a împărți, a sfărâma în bucăți mici.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fărâmița pisa

etimologie:

  • mărunt
    surse: DEX '98 DEX '09