7 definiții pentru mărturisanie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRTURISÁNIE, mărturisanii, s. f. (Înv.) Spovedanie. – Mărturisi + suf. -anie.

MĂRTURISÁNIE, mărturisanii, s. f. (Înv.) Spovedanie. – Mărturisi + suf. -anie.

mărturisanie sf [At: (a. 1724). IORGA, S. D. XII, 26 / Pl: ~ii / E: mărturisi + -anie] 1 (Înv) Mărturie (8). 2 (Bis; rar) Spovedanie.

MĂRTURISÁNIE, mărturisanii, s. f. (Învechit) Spovedanie. Dacă îl prinde stăpînirea mai înainte de mărturisanie și de călugărie? GALACTION, O. I 250.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mărturisánie (înv.) (-ni-e) s. f., art. mărturisánia (-ni-a), g.-d. art. mărturisániei; pl. mărturisánii, art. mărturisániile (-ni-i-)

mărturisánie s. f. (sil. -ni-e), art. mărturisánia (sil. -ni-a), g.-d. art. mărturisániei; pl. mărturisánii, art. mărturisániile (sil. -ni-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂRTURISÁNIE s. v. declarație, depoziție, mărturie, mărturisire.

mărturisanie s. v. DECLARAȚIE. DEPOZIȚIE. MĂRTURIE. MĂRTURISIRE.

Intrare: mărturisanie
mărturisanie substantiv feminin
  • silabație: -ni-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărturisanie
  • mărturisania
plural
  • mărturisanii
  • mărturisaniile
genitiv-dativ singular
  • mărturisanii
  • mărturisaniei
plural
  • mărturisanii
  • mărturisaniilor
vocativ singular
plural

mărturisanie

etimologie:

  • Mărturisi + sufix -anie.
    surse: DEX '98 DEX '09