2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mărtăci vt [At: ȘIO II, 406 / Pzi: ~cesc / E: mărtac] (Reg) 1 A pune martaci (7) la un bordei. 2 A propti cu martaci (8).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mărtăcí, mărtăcésc, vb. IV (reg., înv.) a pune martaci (stâlpi) la bordei, a propti cu martaci.

Intrare: mărtăcire
mărtăcire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărtăcire
  • mărtăcirea
plural
  • mărtăciri
  • mărtăcirile
genitiv-dativ singular
  • mărtăciri
  • mărtăcirii
plural
  • mărtăciri
  • mărtăcirilor
vocativ singular
plural
Intrare: mărtăci
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mărtăci
  • mărtăcire
  • mărtăcit
  • mărtăcitu‑
  • mărtăcind
  • mărtăcindu‑
singular plural
  • mărtăcește
  • mărtăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mărtăcesc
(să)
  • mărtăcesc
  • mărtăceam
  • mărtăcii
  • mărtăcisem
a II-a (tu)
  • mărtăcești
(să)
  • mărtăcești
  • mărtăceai
  • mărtăciși
  • mărtăciseși
a III-a (el, ea)
  • mărtăcește
(să)
  • mărtăcească
  • mărtăcea
  • mărtăci
  • mărtăcise
plural I (noi)
  • mărtăcim
(să)
  • mărtăcim
  • mărtăceam
  • mărtăcirăm
  • mărtăciserăm
  • mărtăcisem
a II-a (voi)
  • mărtăciți
(să)
  • mărtăciți
  • mărtăceați
  • mărtăcirăți
  • mărtăciserăți
  • mărtăciseți
a III-a (ei, ele)
  • mărtăcesc
(să)
  • mărtăcească
  • mărtăceau
  • mărtăci
  • mărtăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)