4 definiții pentru mărtăcel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mărtăcel sm [At: TEODORESCU, P. P. 331 / Pl: ~ei / E: mărtac + -el] 1-2 (Șhp) Martac (mic).

MĂRTĂCÉL, mărtăcei, s. m. Diminutiv al lui martac. Bordeiaș, bordei, bordei, Cu mărtăceii de tei. TEODORESCU, P. P. 331.

MĂRTĂCÉL, mărtăcei, s. m. Diminutiv al lui martac.

mărtăcél m., pl. eĭ. Martac mic.

Intrare: mărtăcel
mărtăcel substantiv masculin
substantiv masculin (M12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărtăcel
  • mărtăcelul
  • mărtăcelu‑
plural
  • mărtăcei
  • mărtăceii
genitiv-dativ singular
  • mărtăcel
  • mărtăcelului
plural
  • mărtăcei
  • mărtăceilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mărtăcel

  • 1. Diminutiv al lui martac.
    exemple
    • Bordeiaș, bordei, bordei, Cu mărtăceii de tei. TEODORESCU, P. P. 331.
      surse: DLRLC

etimologie: