2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mărini vr [At: MARIAN, S. R. I, 113 / V: ~na / Pzi: ~nesc / E: mărini] (Pop) 1-2 A avea mărin (1-2). 3 A se umfla.

mărin sm [At: PAMFILE, S. V. 167 / Pl: ~i / E: pbl (Sfânta) Mărina] (Reg) 1 Bube sau inflamații purulente, la oameni și la animale. 2 Crampe la stomac.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mărín s. n. – Balonare, meteorism la oameni și la animale, atribuit de credința populară faptului de a fi uitat de sărbătoarea de Sf. Marina (17 iulie). De la Marina.Der. marini, vb. refl. (Bucov., a suferi de dureri de burtă).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

măriní, mărinésc, vb. IV (reg.) a se umfla.

mărín, măríni, s.m. (reg.) nume dat unor bube, inflamații purulente, unor crampe la stomac.

mărín, s.n. – (med.) Boală la vaci; în urma inflamațiunii, se umflă pulpa; mai pe urmă, umflarea se coace, iar din pulpă curge sânge (Țiplea, 1906). Bubă la coastă (Papahagi, 1925): „Hăi, mărine și de-o zî, / Unde te faci, nu te fá, / Unde te-arunci, nu te-arunca” (Papahagi, 1925: 281). – Probabil (Sfânta) Mărina (MDA).

mărín, s.n. – (med.) Boală la vaci; în urma inflamațiunii, se umflă pulpa; mai pe urmă, umflarea se coace, iar din pulpă curge sânge (Țiplea 1906). Bubă la coastă (Papahagi 1925): „Hăi, mărine și de-o zî, / Unde te faci, nu te fá, / Unde te-arunci, nu te-arunca” (Papahagi 1925: 281). – Probabil (Sfânta) Mărina (MDA).

Intrare: mărini
mărini
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mărin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărin
  • mărinul
  • mărinu‑
plural
  • mărini
  • mărinii
genitiv-dativ singular
  • mărin
  • mărinului
plural
  • mărini
  • mărinilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)