2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mărin sm [At: PAMFILE, S. V. 167 / Pl: ~i / E: pbl (Sfânta) Mărina] (Reg) 1 Bube sau inflamații purulente, la oameni și la animale. 2 Crampe la stomac.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mărín s. n. – Balonare, meteorism la oameni și la animale, atribuit de credința populară faptului de a fi uitat de sărbătoarea de Sf. Marina (17 iulie). De la Marina.Der. marini, vb. refl. (Bucov., a suferi de dureri de burtă).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mărín, măríni, s.m. (reg.) nume dat unor bube, inflamații purulente, unor crampe la stomac.

mărín, s.n. – (med.) Boală la vaci; în urma inflamațiunii, se umflă pulpa; mai pe urmă, umflarea se coace, iar din pulpă curge sânge (Țiplea, 1906). Bubă la coastă (Papahagi, 1925): „Hăi, mărine și de-o zî, / Unde te faci, nu te fá, / Unde te-arunci, nu te-arunca” (Papahagi, 1925: 281). – Probabil (Sfânta) Mărina (MDA).

mărín, s.n. – (med.) Boală la vaci; în urma inflamațiunii, se umflă pulpa; mai pe urmă, umflarea se coace, iar din pulpă curge sânge (Țiplea 1906). Bubă la coastă (Papahagi 1925): „Hăi, mărine și de-o zî, / Unde te faci, nu te fá, / Unde te-arunci, nu te-arunca” (Papahagi 1925: 281). – Probabil (Sfânta) Mărina (MDA).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: mărin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărin
  • mărinul
  • mărinu‑
plural
  • mărini
  • mărinii
genitiv-dativ singular
  • mărin
  • mărinului
plural
  • mărini
  • mărinilor
vocativ singular
plural
Intrare: Mărin
Mărin nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mărin
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)