2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRGINEÁN, -Ă, mărgineni, -e, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Mărginaș (2). – Margine + suf. -ean.

MĂRGINEÁN, -Ă, mărgineni, -e, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Mărginaș (2). – Margine + suf. -ean.

mărginean, ~ă [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 335/21 / Pl: ~mi, ~me / E: margine + -ean] 1-2 smf, a (îrg) Mărginaș (2-3). 3 a (Îvr) Mărginaș (1).

MĂRGINEÁN ~eánă (~éni, ~éne) înv. și substantival (despre persoane) Care locuia la hotarul unei țări sau la marginea unei localități; mărginaș. /margine + suf. ~ean

mărginean a. dela marginea țârii. ║ m. pl. locuitorii români din partea meridională a Ardealului (Brașov, Sibiu), cari se ocupă cu creșterea vitelor.

mărgineán, -că s. și adj. Locuitor de la margine (de la hotar).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mărgineán adj. m., s. m., pl. mărginéni; adj. f., s. f. mărgineánă, pl. mărginéne

mărgineán adj. m., s. m., pl. mărginéni; f. sg. mărgineánă, pl. mărginéne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂRGINEÁN s., adj. v. mărginaș.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MĂRGINEAN, Viorel (n. 1933, Cenade, jud. Alba), pictor român. Atras mai ales de peisajul subcarpatic, pe care-l recompune în panorame ale căror elemente figurative sunt redate cu migală. Interioare țărănești, naturi moarte, compoziții (ciclurile: „Cenade”, „Filipeștii de Pădure”, „Târnovo”). Ministru al Culturii (1995-1996).

Intrare: mărgineană
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărginea
  • mărgineana
plural
  • mărginene
  • mărginenele
genitiv-dativ singular
  • mărginene
  • mărginenei
plural
  • mărginene
  • mărginenelor
vocativ singular
  • mărginea
  • mărgineano
plural
  • mărginenelor
Intrare: mărginean (adj.)
mărginean1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A17)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărginean
  • mărgineanul
  • mărgineanu‑
  • mărginea
  • mărgineana
plural
  • mărgineni
  • mărginenii
  • mărginene
  • mărginenele
genitiv-dativ singular
  • mărginean
  • mărgineanului
  • mărginene
  • mărginenei
plural
  • mărgineni
  • mărginenilor
  • mărginene
  • mărginenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mărginean, -ă mărgineană

etimologie:

  • Margine + sufix -ean.
    surse: DEX '98 DEX '09