4 definiții pentru mărginar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mărginar, ~ă [At: LM / Pl: ~i, ~e / E: margine + -ar] 1 a (Rar) Mărginaș (3). 2 sm (Mar; Buc) Margine la scoc. 3 smn (Mol) Fiecare dintre cei doi drugi laterali ai unei scări de lemn, în care sunt prinși fusceii Si: carâmb, (reg) margine (30). 4 sm (Trs) Doagă mică Si: (reg) margine (47). 5 sm (Reg) Lătunoaie rezultată din tăierea marginilor unui buștean Si: (reg) margine (45). 6 smn (Reg) A doua scândură care se taie dintr-un butuc la gater. 7 smn (Reg) Fiecare dintre scândurile care se află la marginea ciocanelor, la piua de bătut sumane Si: (reg) mărginar (2). 8 smn (Reg) Lemn pus pe marginea drumului, a gardului, a plutei etc. 9 sm (Reg; csnp) Laț peste căpriori. 10 sm (Reg) Paznic de câmp Si: (reg) mărginaș (8).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mărginár, mărgináră, mărginári, mărgináre, adj., s.m., s.n. (reg.) 1. (s.m.) mărginaș. 2. (s.n.) ceea ce se pune la margine: la sere, la scară, la butoi, la piuă, la gard etc.

Intrare: mărginar
mărginar adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărginar
  • mărginarul
  • mărginaru‑
  • mărgina
  • mărginara
plural
  • mărginari
  • mărginarii
  • mărginare
  • mărginarele
genitiv-dativ singular
  • mărginar
  • mărginarului
  • mărginare
  • mărginarei
plural
  • mărginari
  • mărginarilor
  • mărginare
  • mărginarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)