2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRGINÁȘ, -Ă, mărginași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se află la margine, la hotar, la extremitate; periferic, lăturalnic, limitrof. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care locuiește, care se află la marginea unei așezări omenești, a unui teritoriu etc.; mărginean. – Margine + suf. -aș.

MĂRGINÁȘ, -Ă, mărginași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se află la margine, la hotar, la extremitate; periferic, lăturalnic, limitrof. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care locuiește, care se află la marginea unei așezări omenești, a unui teritoriu etc.; mărginean. – Margine + suf. -aș.

mărginaș, ~ă [At: DIONISIE, C. 190 / Pl: ~i, ~e / E: margine + -aș] 1 a Care se găsește la margine, la extremitate, la periferie Si: lăturalnic, limitrof, (înv) mărginean (3), (reg) mărginos. 2-3 smf, a (Persoană) care locuiește, care își are sediul la marginea unui sat, a unui oraș, a unui ținut sau la granița unei țări Si: (îvr) mărginean (1-2), (rar) mărginar (1). 4 a (D. oi) Care se află la marginea turmei. 5 a (Reg; d. oi) Care are obiceiul de a umbla la marginea turmei. 6-7 sm, a (Reg; șîs dinte ~) Fiecare dintre cei patru colți ai calului. 8 (Reg) Mărginar (10). 9 sm (Arg) Chibiț la jocul de cărți.

MĂRGINÁȘ, -Ă, mărginași, -e, adj. Care se află la margine, la hotar; periferic, limitrof. Cotind pe uliți mărginașe... ajunseră în cartierul gării. VORNIC, P. 200. Locuia acum într-o casă mărginașă. C. PETRESCU, Î. II 127. ♦ (Substantivat) Persoană care locuiește la marginea unei așezări omenești (sat, oraș etc.). Dogarul era încă țăran, așa cum era o mare parte dintre mărginașii Bucureștilor. CAMIL PETRESCU, O. II 42. S-a oprit în fața viișoarei unui mărginaș bondoc și-ndesat. CARAGIALE, P. 87. De la marginea unui grup. O oaie mărginașă se opri... și o luă la goană spre cîrdul străin. PREDA, Î. 143.

MĂRGINÁȘ ~ă (~i, ~e) 1) Care se află la margine, la o extremitate. Stradă ~ă. 3) și substantival (despre persoane) Care locuiește la marginea unei localități sau la hotarul unei țări. /margine + suf. ~aș

mărginaș a. limitrof. ║ m. pl. colții calului.

mărgináș, -ă s. Locuitor de la margine, de la hotar. Adj. Locuitoriĭ mărginașĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mărgináș adj. m., s. m., pl. mărgináși; adj. f., s. f. mărgináșă, art. mărgináșa, pl. mărgináșe

mărgináș adj. m., s. m.. pl. mărgináși; f. sg. margináșă, pl. mărgináșe

mărginaș, pl. mărginași, f. mărginașă, pl. mărginașe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂRGINÁȘ adj., s. 1. adj. v. învecinat. 2. adj. lăturalnic, limitrof, (reg.) mărginos. (Pe un drum ~.) 3. adj. lateral, marginal, periferic. (Un cartier ~.) 4. s., adj. (înv. și reg.) mărginean. (Locuitor, țăran ~.)

MĂRGINAȘ adj., s. 1. adj. învecinat, limitrof, vecin, (reg.) megieș, mejdaș, (înv.) megieșesc, megieșit. (Pe teritoriul ~.) 2. adj. lăturalnic, limitrof, (reg.) mărginos. (Pe un drum ~.) 3. s., adj. (înv. și reg.) mărginean. (Locuitor, țăran ~.)

Intrare: mărginașă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărginașă
  • mărginașa
plural
  • mărginașe
  • mărginașele
genitiv-dativ singular
  • mărginașe
  • mărginașei
plural
  • mărginașe
  • mărginașelor
vocativ singular
  • mărginașă
  • mărginașo
plural
  • mărginașelor
Intrare: mărginaș (adj.)
mărginaș1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărginaș
  • mărginașul
  • mărginașu‑
  • mărginașă
  • mărginașa
plural
  • mărginași
  • mărginașii
  • mărginașe
  • mărginașele
genitiv-dativ singular
  • mărginaș
  • mărginașului
  • mărginașe
  • mărginașei
plural
  • mărginași
  • mărginașilor
  • mărginașe
  • mărginașelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mărginaș (adj.)

  • 1. Care se află la margine, la hotar, la extremitate.
    exemple
    • Cotind pe uliți mărginașe... ajunseră în cartierul gării, VORNIC, P. 200.
      surse: DLRLC
    • Locuia acum într-o casă mărginașă. C. PETRESCU, Î. II 127.
      surse: DLRLC
  • 2. Care locuiește, care se află la marginea unei așezări omenești, a unui teritoriu etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: mărginean, -ă
    • 2.1. De la marginea unui grup.
      exemple
      • O oaie mărginașă se opri... și o luă la goană spre cîrdul străin. PREDA, Î. 143.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Margine + sufix -aș.
    surse: DEX '98 DEX '09

mărginaș, -ă (persoană) mărginașă

  • 1. Persoană care locuiește, care se află la marginea unei așezări omenești, a unui teritoriu etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mărginean, -ă attach_file 2 exemple
    exemple
    • Dogarul era încă țăran, așa cum era o mare parte dintre mărginașii Bucureștilor. CAMIL PETRESCU, O. II 42.
      surse: DLRLC
    • S-a oprit în fața viișoarei unui mărginaș bondoc și-ndesat. CARAGIALE, P. 87.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Margine + sufix -aș.
    surse: DEX '98 DEX '09