2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mărgăritea sf [At: BARCIANU / V: ~ițea / Pl: ~ele / E: mărgărită + -ea] (Bot; rar) Ruși-de-toamnă (Callistephus chinensis).

mărgăriti vr [At: PĂSCULESCU, L. P. 219 / V: ~ta / Pzi: 3 ~tește / E: mărgărit] (Mun; Olt; d. iarbă) A mărgăritări.

MĂRGĂRITÍ, pers. 3 mărgăritește, vb. IV. Refl. (Rar) A se împodobi cu flori, cu stropi etc. ca mărgăritarul. În munții Catrinului... unde iarba se-mpletește. La vîrf să mărgăritește. PĂSCULESCU, E. P. 219.

MĂRGĂRITÍ, pers. 3 mărgăritește, vb. IV. Refl. (Rar, despre iarbă) A se împodobi cu flori sau cu stropi ca mărgăritarul. – Din mărgărit1.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mărgărití (și mărgăritărí), pers. 3 sg. mărgăritéște, vb. IV (reg.; despre iarbă) a face flori ca mărgăritarul.

Intrare: mărgăritea
mărgăritea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mărgăriti
verb (V401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mărgăriti
  • mărgăritire
  • mărgăritit
  • mărgărititu‑
  • mărgăritind
  • mărgăritindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • mărgăritește
(să)
  • mărgăritească
  • mărgăritea
  • mărgăriti
  • mărgăritise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • mărgăritesc
(să)
  • mărgăritească
  • mărgăriteau
  • mărgăriti
  • mărgăritiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mărgăriti

  • 1. rar A se împodobi cu flori, cu stropi etc. ca mărgăritarul.
    exemple
    • În munții Catrinului... unde iarba se-mpletește. La vîrf să mărgăritește. PĂSCULESCU, E. P. 219.
      surse: DLRLC

etimologie: