3 definiții pentru mărcătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mărcătu sf [At: LEXIC REG. 104 / V: marcat~ / Pl: ~ri / E: marca + -ătură] (Buc; Mol) 1 Porțiune de pădure însemnată spre a fi tăiată. 2 Porțiune de pădure de unde au fost tăiați copacii și au rămas cioturile.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mărcătúră, mărcătúri, s.f. (reg.) loc în pădure însemnat pentru tăiere.

Intrare: mărcătură
mărcătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărcătu
  • mărcătura
plural
  • mărcături
  • mărcăturile
genitiv-dativ singular
  • mărcături
  • mărcăturii
plural
  • mărcături
  • mărcăturilor
vocativ singular
plural