2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mărșuli vi [At: FOLC. TRANSILV. II, 290 / Pzi: ~lesc / E: pbl ctm mărșui + mărșălui] (Trs) A mărșălui (1).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂRȘULÍ vb. v. mărșălui, mărșui.

mărșuli vb. v. MĂRȘĂLUI. MĂRȘUI.

Intrare: mărșulire
mărșulire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărșulire
  • mărșulirea
plural
  • mărșuliri
  • mărșulirile
genitiv-dativ singular
  • mărșuliri
  • mărșulirii
plural
  • mărșuliri
  • mărșulirilor
vocativ singular
plural
Intrare: mărșuli
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mărșuli
  • mărșulire
  • mărșulit
  • mărșulitu‑
  • mărșulind
  • mărșulindu‑
singular plural
  • mărșulește
  • mărșuliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mărșulesc
(să)
  • mărșulesc
  • mărșuleam
  • mărșulii
  • mărșulisem
a II-a (tu)
  • mărșulești
(să)
  • mărșulești
  • mărșuleai
  • mărșuliși
  • mărșuliseși
a III-a (el, ea)
  • mărșulește
(să)
  • mărșulească
  • mărșulea
  • mărșuli
  • mărșulise
plural I (noi)
  • mărșulim
(să)
  • mărșulim
  • mărșuleam
  • mărșulirăm
  • mărșuliserăm
  • mărșulisem
a II-a (voi)
  • mărșuliți
(să)
  • mărșuliți
  • mărșuleați
  • mărșulirăți
  • mărșuliserăți
  • mărșuliseți
a III-a (ei, ele)
  • mărșulesc
(să)
  • mărșulească
  • mărșuleau
  • mărșuli
  • mărșuliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)