2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂNUNCHIÁȘ, (1) mănunchiașe, s. n., (2) mănunchiași, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui mănunchi (1). 2. S. m. (Reg.) Persoană care umblă în urma secerătorului sau a cosașului și strânge în mănunchiuri păioasele. – Mănunchi + suf. -aș.

MĂNUNCHIÁȘ, (1) mănunchiașe, s. n., (2) mănunchiași, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui mănunchi (1). 2. S. m. (Reg.) Persoană care umblă în urma secerătorului sau a cosașului și strânge în mănunchiuri păioasele. – Mănunchi + suf. -aș.

mănunchiaș [At: SLAVICI, O. I, 219 / V: ~uchi~ / Pl: (1-6) ~e, (7) ~i / E: mănunchi + -aș] 1-6 sn (Șhp) Mănunchi (6-8) (mic) Si: (rar) mănunchior (1-6), mănunchiuleț (1-6). 7 sm (Trs) Persoană care strânge în mănunchi (1, 2) păioasele, după secerarea sau cosirea lor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mănunchiáș1 (persoană) (reg.) (-chiaș) s. m., pl. mănunchiáși

mănunchiáș2 (mănunchi mic) (-chiaș) s. n., pl. mănunchiáșe

mănunchiáș (persoană) s. m. (sil. -chiaș), pl. mănunchiáși

mănunchiáș (mănunchi mic) s. n. (sil. -chiaș), pl. mănunchiáșe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: mănunchiaș (s.m.)
mănunchiaș1 (pl. -i) substantiv masculin admite vocativul
  • silabație: mă-nun-chiaș info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mănunchiaș
  • mănunchiașul
  • mănunchiașu‑
plural
  • mănunchiași
  • mănunchiașii
genitiv-dativ singular
  • mănunchiaș
  • mănunchiașului
plural
  • mănunchiași
  • mănunchiașilor
vocativ singular
  • mănunchiașule
  • mănunchiașe
plural
  • mănunchiașilor
Intrare: mănunchiaș (s.n.)
mănunchiaș2 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: mă-nun-chiaș info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mănunchiaș
  • mănunchiașul
  • mănunchiașu‑
plural
  • mănunchiașe
  • mănunchiașele
genitiv-dativ singular
  • mănunchiaș
  • mănunchiașului
plural
  • mănunchiașe
  • mănunchiașelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mănunchiaș (s.m.)

  • 1. regional Persoană care umblă în urma secerătorului sau a cosașului și strânge în mănunchiuri păioasele.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Mănunchi + sufix -aș.
    surse: DEX '98 DEX '09

mănunchiaș (s.n.)

  • 1. Diminutiv al lui mănunchi.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: buchețel

etimologie:

  • Mănunchi + sufix -aș.
    surse: DEX '98 DEX '09