3 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂNGĂLUÍ, măngăluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A freca sau a netezi rufele cu măngălăul. – Din magh. mángol.

măngălui vt [At: LB / V: ~li, ~ărl~, mângăli, mân~, mângâlui, mângârlui / Pzi: ~esc / E: mg mángol] (Reg; c. i. rufe) 1 A călca cu măngălăul (1). 2 A freca rufele pe măngălău (2).

MĂNGĂLUÍ, măngăluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A freca sau a netezi rufele cu măngălăul. – Din magh. mángoló.

MĂNGĂLUÍ, măngăluiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A călca rufele cu măngălăul.

măngăluĭésc și măgluĭésc, v. tr. (d. măngălăŭ și maglă; pol. maglowač, ung. mángolni). Nord. Netezesc rufele cu măngălău (magla).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

măngălui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măngăluiesc, imperf. 3 sg. măngăluia; conj. prez. 3 să măngăluiască

măngăluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măngăluiésc, imperf. 3 sg. măngăluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. măngăluiáscă

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂNGĂLUÍ vb. IV. Tranz. (Regional, complementul indică rufe) A călca sau a freca cu măngălăul. Cf. LB, PONTBRIANT, D., DDRF, TDRG. Mîngăluiesc albiturile cu mîngălăul. Com. MARIAN. - Prez. ind.: măngâluiesc. -Și: măngălí (BARCIANU, TDRG, LEXIC REG. 9), măngărluí (LB, TDRG), mîngăluí, mîngălí (LM, GHEȚIE, II. M.), mîngîluí (ap. KLEIN, D. 63), mîngîrluí (ap. id. ib.) vb. IV. – Din magh. mángol.

Intrare: măngăluit (part.)
măngăluit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măngăluit
  • măngăluitul
  • măngăluitu‑
  • măngălui
  • măngăluita
plural
  • măngăluiți
  • măngăluiții
  • măngăluite
  • măngăluitele
genitiv-dativ singular
  • măngăluit
  • măngăluitului
  • măngăluite
  • măngăluitei
plural
  • măngăluiți
  • măngăluiților
  • măngăluite
  • măngăluitelor
vocativ singular
plural
Intrare: măngăluit (s.n.)
măngăluit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măngăluit
  • măngăluitul
  • măngăluitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • măngăluit
  • măngăluitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: măngălui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • măngălui
  • măngăluire
  • măngăluit
  • măngăluitu‑
  • măngăluind
  • măngăluindu‑
singular plural
  • măngăluiește
  • măngăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • măngăluiesc
(să)
  • măngăluiesc
  • măngăluiam
  • măngăluii
  • măngăluisem
a II-a (tu)
  • măngăluiești
(să)
  • măngăluiești
  • măngăluiai
  • măngăluiși
  • măngăluiseși
a III-a (el, ea)
  • măngăluiește
(să)
  • măngăluiască
  • măngăluia
  • măngălui
  • măngăluise
plural I (noi)
  • măngăluim
(să)
  • măngăluim
  • măngăluiam
  • măngăluirăm
  • măngăluiserăm
  • măngăluisem
a II-a (voi)
  • măngăluiți
(să)
  • măngăluiți
  • măngăluiați
  • măngăluirăți
  • măngăluiserăți
  • măngăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • măngăluiesc
(să)
  • măngăluiască
  • măngăluiau
  • măngălui
  • măngăluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

măngălui, măngăluiescverb

  • 1. regional A freca sau a netezi rufele cu măngălăul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.