3 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂNGĂLUÍ, măngăluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A freca sau a netezi rufele cu măngălăul. – Din magh. mángol.

măngăli v vz măngălui

măngălui vt [At: LB / V: ~li, ~ărl~, mângăli, mân~, mângâlui, mângârlui / Pzi: ~esc / E: mg mángol] (Reg; c. i. rufe) 1 A călca cu măngălăul (1). 2 A freca rufele pe măngălău (2).

măngărlui v vz măngălui

mângăli v vz măngălui

mângălui v vz măngălui

mângâlui v vz măngălui

mângârlui v vz măngălui

MĂNGĂLUÍ, măngăluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A freca sau a netezi rufele cu măngălăul. – Din magh. mángoló.

MĂNGĂLUÍ, măngăluiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A călca rufele cu măngălăul.

măngăluĭésc și măgluĭésc, v. tr. (d. măngălăŭ și maglă; pol. maglowač, ung. mángolni). Nord. Netezesc rufele cu măngălău (magla).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măngăluí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măngăluiésc, imperf. 3 sg. măngăluiá; conj. prez. 3 să măngăluiáscă

măngăluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măngăluiésc, imperf. 3 sg. măngăluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. măngăluiáscă

Intrare: măngăluit (part.)
măngăluit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măngăluit
  • măngăluitul
  • măngăluitu‑
  • măngălui
  • măngăluita
plural
  • măngăluiți
  • măngăluiții
  • măngăluite
  • măngăluitele
genitiv-dativ singular
  • măngăluit
  • măngăluitului
  • măngăluite
  • măngăluitei
plural
  • măngăluiți
  • măngăluiților
  • măngăluite
  • măngăluitelor
vocativ singular
plural
Intrare: măngăluit (s.n.)
măngăluit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măngăluit
  • măngăluitul
  • măngăluitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • măngăluit
  • măngăluitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: măngălui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • măngălui
  • măngăluire
  • măngăluit
  • măngăluitu‑
  • măngăluind
  • măngăluindu‑
singular plural
  • măngăluiește
  • măngăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • măngăluiesc
(să)
  • măngăluiesc
  • măngăluiam
  • măngăluii
  • măngăluisem
a II-a (tu)
  • măngăluiești
(să)
  • măngăluiești
  • măngăluiai
  • măngăluiși
  • măngăluiseși
a III-a (el, ea)
  • măngăluiește
(să)
  • măngăluiască
  • măngăluia
  • măngălui
  • măngăluise
plural I (noi)
  • măngăluim
(să)
  • măngăluim
  • măngăluiam
  • măngăluirăm
  • măngăluiserăm
  • măngăluisem
a II-a (voi)
  • măngăluiți
(să)
  • măngăluiți
  • măngăluiați
  • măngăluirăți
  • măngăluiserăți
  • măngăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • măngăluiesc
(să)
  • măngăluiască
  • măngăluiau
  • măngălui
  • măngăluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

măngălui

  • 1. regional A freca sau a netezi rufele cu măngălăul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: