6 definiții pentru măndălac


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

măndălac sm vz măndălac

măndălac sm [At: PANȚU / V: mandalac, măn~, ~ănac / E: ns cf srb mandula, mg mandula „migdală”] 1 (Bot; reg) Alunele (Carum bulbocastanum). 2 (Pop; îe) A căuta (cuiva) păcate în ~aci A găsi cuiva cu orice preț o vină. 3 (Pop; îe) A se lăsa tot măn~ A se lăsa jos, inert, ca mort.

măndălác și -nác m. (sîrb. mândala, migdală; bg. mindál și migdál, migdală, mindalak, plantațiune de migdalĭ; ung. mandula, it. mándorla, lat. amýgdala, d. vgr. amygdále, migdală). Munt. vest. Baraboĭ, alunele. Rădăcină de măndălac (considerată ca fruct).

măndănac (măndălac) n. Bot. alunele, barlaboiu: frunză verde măndănac POP. [Serb. MANDALA = nemț. Erdmandel].


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

măndălác s.m. (reg.) plantă alimentară care face tuberculi cărnoși și aromatici; baraboi, alunele.

Intrare: măndălac
măndălac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.