2 definiții pentru mămic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mămi sf [At: REBREANU, R. II, 31 / Pl: ~ici / E: mamă + -ică] 1-2 (Șhp) Mamă (1) (dragă) Si: mămicuță (1-2), mămițică (1-2), mămucă (1-2), mămuliță (1-2), mămușoară (1-2), mămuță (1-2), (fam) mămiță (1-2), (reg) mămulea (1-2), mămuleană (1-2), mămulică (1-2), mămulioară (1-2), mămulucă (1-2), mămuluță (1-2).

MĂMÍCĂ s. f. Diminutiv al lui mamă. Nicu, fricos, nu mai așteptă glasul mămicăi și se retrase grabnic după portiță. REBREANU, R. II 31. – Forme gramaticale: vocativ mămico și (familiar), prin analogie cu «tăticule», mămicule (DUMITRIU, P. 81).

Intrare: mămic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DLRLV
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mămic
  • mămicul
  • mămicu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • mămic
  • mămicului
plural
vocativ singular
  • mămicule
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)