2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

măldări1 vt [At: DDRF / V: (Mol) ~duri / Pzi: ~resc / E: maldăr1] (Reg) 1 A face maldăre1 (1) Si: (reg) a măldăci (1). 2 (Reg) A lega maldăre1 (1) Si: (reg) a măldăci (2).

MĂLDĂRÍ, măldăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face maldăr(e), a așeza, a clădi, a aduna în maldăr. În loc de căciuli aveau paie măldărite în cap. GORJAN, IV 197. – Variantă: (regional) mălduri (CONTEMPORANUL, VII_II) 2) vb. IV.

MĂLDĂRÍ, măldăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face maldăr. – Din maldăr.

Intrare: măldurire
măldurire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măldurire
  • măldurirea
plural
  • mălduriri
  • mălduririle
genitiv-dativ singular
  • mălduriri
  • mălduririi
plural
  • mălduriri
  • mălduririlor
vocativ singular
plural
Intrare: măldări
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • măldări
  • măldărire
  • măldărit
  • măldăritu‑
  • măldărind
  • măldărindu‑
singular plural
  • măldărește
  • măldăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • măldăresc
(să)
  • măldăresc
  • măldăream
  • măldării
  • măldărisem
a II-a (tu)
  • măldărești
(să)
  • măldărești
  • măldăreai
  • măldăriși
  • măldăriseși
a III-a (el, ea)
  • măldărește
(să)
  • măldărească
  • măldărea
  • măldări
  • măldărise
plural I (noi)
  • măldărim
(să)
  • măldărim
  • măldăream
  • măldărirăm
  • măldăriserăm
  • măldărisem
a II-a (voi)
  • măldăriți
(să)
  • măldăriți
  • măldăreați
  • măldărirăți
  • măldăriserăți
  • măldăriseți
a III-a (ei, ele)
  • măldăresc
(să)
  • măldărească
  • măldăreau
  • măldări
  • măldăriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mălduri
  • măldurire
  • măldurit
  • mălduritu‑
  • măldurind
  • măldurindu‑
singular plural
  • măldurește
  • mălduriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mălduresc
(să)
  • mălduresc
  • mălduream
  • măldurii
  • măldurisem
a II-a (tu)
  • măldurești
(să)
  • măldurești
  • măldureai
  • mălduriși
  • mălduriseși
a III-a (el, ea)
  • măldurește
(să)
  • măldurească
  • măldurea
  • mălduri
  • măldurise
plural I (noi)
  • măldurim
(să)
  • măldurim
  • mălduream
  • măldurirăm
  • mălduriserăm
  • măldurisem
a II-a (voi)
  • mălduriți
(să)
  • mălduriți
  • măldureați
  • măldurirăți
  • mălduriserăți
  • mălduriseți
a III-a (ei, ele)
  • mălduresc
(să)
  • măldurească
  • măldureau
  • mălduri
  • mălduriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

măldări mălduri

  • 1. rar A face maldăr(e), a așeza, a clădi, a aduna în maldăr.
    exemple
    • În loc de căciuli aveau paie măldărite în cap. GORJAN, IV 197.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • maldăr
    surse: DLRM