2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

măldărit, ~ă a [At: GORJAN, H. IV, 197/2 / Pl: ~iți, ~e / E: măldări1] (Reg) Care a fost făcut maldăre1 (1), grămezi.

măldări1 vt [At: DDRF / V: (Mol) ~duri / Pzi: ~resc / E: maldăr1] (Reg) 1 A face maldăre1 (1) Si: (reg) a măldăci (1). 2 (Reg) A lega maldăre1 (1) Si: (reg) a măldăci (2).

MĂLDĂRÍ, măldăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face maldăr(e), a așeza, a clădi, a aduna în maldăr. În loc de căciuli aveau paie măldărite în cap. GORJAN, IV 197. – Variantă: (regional) mălduri (CONTEMPORANUL, VII_II) 2) vb. IV.

MĂLDĂRÍ, măldăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face maldăr. – Din maldăr.


Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂLDĂRÍT, -Ă adj. (Regional) Care a fost făcut maldăre1 (1), grămezi. În loc de căciuli aveau paie măldărite in cap și vâpsite cu multe fețe. GORJAN, H. IV, 197/2. - Pl.: măldăriți, -te. – V. măldări$x.

MĂLDÁRÍ1 vb. IV. Tranz. (Regional) A face maldăre1 (1), a lega maldăre; (regional) a măldăci. Cf. DDRF. (Absol.) Tăiarâ oamenii toată ziua [stuf] ;. . . Neculai, care venise mai tîrziu, a stat să măldurească. CONTEMPORANUL, VII2, 2. - Prez. ind.: măldăresc. – Și: (Mold.) măldurí vb. IV. – V. maldăr1.

Intrare: măldărit
măldărit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măldărit
  • măldăritul
  • măldăritu‑
  • măldări
  • măldărita
plural
  • măldăriți
  • măldăriții
  • măldărite
  • măldăritele
genitiv-dativ singular
  • măldărit
  • măldăritului
  • măldărite
  • măldăritei
plural
  • măldăriți
  • măldăriților
  • măldărite
  • măldăritelor
vocativ singular
plural
Intrare: măldări
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • măldări
  • măldărire
  • măldărit
  • măldăritu‑
  • măldărind
  • măldărindu‑
singular plural
  • măldărește
  • măldăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • măldăresc
(să)
  • măldăresc
  • măldăream
  • măldării
  • măldărisem
a II-a (tu)
  • măldărești
(să)
  • măldărești
  • măldăreai
  • măldăriși
  • măldăriseși
a III-a (el, ea)
  • măldărește
(să)
  • măldărească
  • măldărea
  • măldări
  • măldărise
plural I (noi)
  • măldărim
(să)
  • măldărim
  • măldăream
  • măldărirăm
  • măldăriserăm
  • măldărisem
a II-a (voi)
  • măldăriți
(să)
  • măldăriți
  • măldăreați
  • măldărirăți
  • măldăriserăți
  • măldăriseți
a III-a (ei, ele)
  • măldăresc
(să)
  • măldărească
  • măldăreau
  • măldări
  • măldăriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mălduri
  • măldurire
  • măldurit
  • mălduritu‑
  • măldurind
  • măldurindu‑
singular plural
  • măldurește
  • mălduriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mălduresc
(să)
  • mălduresc
  • mălduream
  • măldurii
  • măldurisem
a II-a (tu)
  • măldurești
(să)
  • măldurești
  • măldureai
  • mălduriși
  • mălduriseși
a III-a (el, ea)
  • măldurește
(să)
  • măldurească
  • măldurea
  • mălduri
  • măldurise
plural I (noi)
  • măldurim
(să)
  • măldurim
  • mălduream
  • măldurirăm
  • mălduriserăm
  • măldurisem
a II-a (voi)
  • mălduriți
(să)
  • mălduriți
  • măldureați
  • măldurirăți
  • mălduriserăți
  • mălduriseți
a III-a (ei, ele)
  • mălduresc
(să)
  • măldurească
  • măldureau
  • mălduri
  • mălduriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

măldări mălduri

  • 1. rar A face maldăr(e), a așeza, a clădi, a aduna în maldăr.
    exemple
    • În loc de căciuli aveau paie măldărite în cap. GORJAN, IV 197.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • maldăr
    surse: DLRM