2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mălcit, ~ă a vz mâlcit

MÂLCÍ, mâlcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; în expr.) A o mâlci = a amuți, a încremeni (ca urmare a unui sentiment foarte puternic). – Din sl. mlŭčati.

mâlci1 vt [At: JIPESCU, O. 16 / Pzi: ~cesc / E: slv млъчати, bg мылча] (Mun; Olt) 1 (Îe) A o ~ A încremeni. 2 (Îae) A o sfecli.

mâlci2 [At: FRÂNCU-CANDREA, M. 102 / Pzi: ~cește / E: mâlc1] 1 vi (Trs; d. oi, capre) vi A se îmbolnăvi de mâlc2. 2-3 vri A-i slăbi puterile. 4 vi (D. vehicule) A-și încetini mersul.

MÂLCÍ, mâlcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; în expr.) A o mâlci = a amuți, a încremeni (datorită unui sentiment foarte puternic). – Din sl. mlŭčati.

MÎLCÍ, mîlcesc, vb. IV. Tranz. (Mai ales în expr.) A o mîlci = a tăcea mîlc; a amuți. (Atestat în forma regională mălci) Frații cei mai mari o mălciră, văzînd atîta frumusețe. ISPIRESCU, L. 38. – Variantă: mălcí vb. IV.

A MÂLCÍ ~ésc tranz. reg.: A o mâlci a nu spune nici o vorbă (din cauza unei emoții puternice); a amuți. /<sl. mluțati

mălcì v. a rămânea mut de uimire: ei o mălciră văzând-o așa de frumoasă ISP. [V. mălc].

mîlcésc v. intr. (vsl. mlŭčati, bg. mŭlčy. V. mîlc). Munt. Fam. A o mîlci, a tăcea molcom, a nu crîcnĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!mâlcí (a o ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. o mâlcésc, imperf. 3 sg. o mâlceá, perf. c. a mâlcít-o; conj. prez. 3 să o mâlceáscă; ger. mâlcínd-o

mâlcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâlcésc, imperf. 3 sg. mâlceá; conj. prez. 3 sg. și pl. mâlceáscă

Intrare: mălcit
mălcit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mâlci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mâlci
  • mâlcire
  • mâlcit
  • mâlcitu‑
  • mâlcind
  • mâlcindu‑
singular plural
  • mâlcește
  • mâlciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mâlcesc
(să)
  • mâlcesc
  • mâlceam
  • mâlcii
  • mâlcisem
a II-a (tu)
  • mâlcești
(să)
  • mâlcești
  • mâlceai
  • mâlciși
  • mâlciseși
a III-a (el, ea)
  • mâlcește
(să)
  • mâlcească
  • mâlcea
  • mâlci
  • mâlcise
plural I (noi)
  • mâlcim
(să)
  • mâlcim
  • mâlceam
  • mâlcirăm
  • mâlciserăm
  • mâlcisem
a II-a (voi)
  • mâlciți
(să)
  • mâlciți
  • mâlceați
  • mâlcirăți
  • mâlciserăți
  • mâlciseți
a III-a (ei, ele)
  • mâlcesc
(să)
  • mâlcească
  • mâlceau
  • mâlci
  • mâlciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mălci
  • mălcire
  • mălcit
  • mălcitu‑
  • mălcind
  • mălcindu‑
singular plural
  • mălcește
  • mălciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mălcesc
(să)
  • mălcesc
  • mălceam
  • mălcii
  • mălcisem
a II-a (tu)
  • mălcești
(să)
  • mălcești
  • mălceai
  • mălciși
  • mălciseși
a III-a (el, ea)
  • mălcește
(să)
  • mălcească
  • mălcea
  • mălci
  • mălcise
plural I (noi)
  • mălcim
(să)
  • mălcim
  • mălceam
  • mălcirăm
  • mălciserăm
  • mălcisem
a II-a (voi)
  • mălciți
(să)
  • mălciți
  • mălceați
  • mălcirăți
  • mălciserăți
  • mălciseți
a III-a (ei, ele)
  • mălcesc
(să)
  • mălcească
  • mălceau
  • mălci
  • mălciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mâlci mălci

etimologie: