10 definiții pentru măjărit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

măjărit sn [At: (a. 1701) IORGA, S. D. V, 341 / V: (înr) măză~ / E: măjar1 + -it] (Înv; Mol) 1-2 (Drept de a face) negoț cu pește. 3 Taxă percepută în trecut pe venitul provenit din negoțul de pește Si: măjărie (2).

MĂJĂRÍT s. n. (Înv. și reg.) Negoț de pește. ♦ (În Evul Mediu; în Țara Românească și în Moldova) Dare plătită domniei de către cei care pescuiau în bălțile Dunării. – Măjar + suf. -it.

MĂJĂRÍT s. n. (Înv. și reg.) Negoț cu pește. ♦ Impozit perceput pe negoțul cu pește. – Măjar + suf. -it.

MĂJĂRÍT s. n. (Învechit și regional) Negoț de pește. Impozit, taxă percepută pentru negoțul de pește.

măjărít n., pl. urĭ. Vechĭ. Taxă pe carele încărcate cu pește sărat (care se plătea la Galațĭ și la Bucureștĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măjărít (înv., reg.) s. n.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂJĂRÍT s. (IST.) (înv.) măjărie. (Darea pentru pescuit numită ~.)

MĂJĂRIT s. (înv.) măjărie. (Darea pentru pescuit numită ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MĂJĂRÍT (< măjar, înv. „pescar”) s. n. (În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova) Dare plătită domniei de către cei care pescuiau în bălțile Dunării.

Intrare: măjărit
măjărit substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măjărit
  • măjăritul
  • măjăritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • măjărit
  • măjăritului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)