5 definiții pentru măietură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

măietu1 sf vz mâietură

mâietu sf [At: T. PAPAHAGI, C. A. 69 / V: măi~ / Pl: ~ri / E: mânea + -(ă)tură] (Trs) Acareturi.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

măietúră, măieturi, s.f. – (reg.; mag.) Făcătură, farmec, vrajă; boboană: „Fugi, potcă, cu lucru rău, / Fugi, potcă, cu măietură, / Fugi, potcă, cu făcătură” (Papahagi, 1925: 285). – Cf. mânătură (< mână + suf. -ătură) (MDA); probabil din măiastră „vrăjitoare”, contaminat cu făcătură „vrajă”.

măietúră, -i, s.f. – (mag.) Făcătură, farmec, vrajă: „Fugi, potcă, cu lucru rău, / Fugi, potcă, cu măietură, / Fugi, potcă, cu făcătură” (Papahagi 1925: 285). – Probabil din măiastră „vrăjitoare”, contaminat cu făcătură „vrajă”.

Intrare: măietură
măietură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măietură
  • măietura
plural
  • măieturi
  • măieturile
genitiv-dativ singular
  • măieturi
  • măieturii
plural
  • măieturi
  • măieturilor
vocativ singular
plural