14 definiții pentru măgulitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂGULITÓR, -OÁRE, măgulitori, -oare, adj. (Și adv.) Care măgulește, lingușește, flatează. – Măguli + suf. -tor.

măgulitor, ~oare a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~i, ~oare / E: măguli + -tor] 1 (Înv) Care mângâie, care alintă Si: mângâietor (1). 2 Care desfată. 3 Care lingușește Si: (îvr) măgulicios (1). 4 Care flatează Si: (îvr) măgulicios (2).

MĂGULITÓR, -OARE, măgulitori, -oare, adj. (Și adv.) Care măgulește, lingușește, flatează. – V. măguli.

MĂGULITÓR, -OÁRE, măgulitori, -oare, adj. Care măgulește, care conține sau exprimă o măgulire. Acest cercetător va deduce despre noi lucruri puțin măgulitoare. GALACTION, O. I 337. Cezar Bolliac nu a găsit că zice prea mult, exprimîndu-se în niște termeni din cei mai măgulitori și călduroși. MACEDONSKI, O. IV 14. Nu ascunde simțiminte adevărate sub vorbe măgulitoare și fățarnice. BOLINTINEANU, O. 339. ◊ (Adverbial, atestat în forma măgulitori) Nevestele... încep a-i lua cu vorba și a-i dezmierda care de care mai măgulitori, CREANGĂ, P. 14. ◊ (Substantivat) Au doar ție se cuvine a-nmulți măgulitorii Ce aleargă cu cățuia tămîind stăpînitorii? CONACHI, P. 258.

MĂGULITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care măgulește; lingușitor. /a măguli + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măgulitór adj. m., pl. măgulitóri; f. sg. și pl. măgulitoáre

măgulitór adj. m., pl. măgulitóri; f. sg. și pl. măgulitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂGULITÓR adj. lingușitor, (Munt.) mâglisitor, (înv.) îmbunător, măgulicios. (Vorbe ~oare.)

MĂGULITÓR adj. v. alintător, dezmierdător, mângâietor.

MĂGULITOR adj. lingușitor, (Munt.) mîglisitor, (înv.) îmbunător, măgulicios. (Vorbe ~.)

măgulitor adj. v. ALINTĂTOR. DEZMIERDĂTOR. MÎNGÎIETOR.


Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂGULITOR, -OARE adj. 1. (Învechit) Care mîngîie, care alintă ; mîngîietor. Cf. m ă g u l i (1). Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., PONTBRIANT, D. ◊ (În context figurat) Doi salcîmi pe dinlăuntru, cu candelele de flori, înșira printr-a lor frunze, zefirii măgulitori. CONACHI, P. 180. ♦ Care desfată ; plăcut. El au simțit o mulțămire foarte măgulitoare, IST. CAROL XII, 27r/17. 2. Care lingușește ; care flatează; (învechit, rar) măgulicios. Cf. m ă g u l i (2). Nu ascunde simțiminte adevărate sub vorbe măgulitoare și fățarnice. BOLINTINEANU, O. 339. Cezar Bolliac nu a găsit că zice prea mult, exprimîndu-se în niște termeni din cei mai măgulitori și călduroși. MACEDONSKI, O. IV, 14.I se spuneau vorbe măgulitoare, mai mult ca altor fete. AGÎRBICEANU, A. 130. Acest cercetător va deduce, despre noi, lucruri puțin măgulitoare. GALACTION, O. 337. ◊ (Adverbial) Nevestele. . . încep a-i lua cu vorba și a-i dezmierda care de care mai măgulitor. CREANGĂ, P. 14. ◊ (Substantivat) Împăratului i să cade a fi. . . cumplit împotriva măgulitorilor. BELDIMAN, N. P. II, 155/21. Au doar ție se cuvine a-nmulți măgulitorii Ce aleargă cu cățuia tămîind stâpînitorii? CONACHI, P. 258. – Pl.: măgulitori, -oare.Măguli + suf. -tor.

Intrare: măgulitor
măgulitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măgulitor
  • măgulitorul
  • măgulitoru‑
  • măgulitoare
  • măgulitoarea
plural
  • măgulitori
  • măgulitorii
  • măgulitoare
  • măgulitoarele
genitiv-dativ singular
  • măgulitor
  • măgulitorului
  • măgulitoare
  • măgulitoarei
plural
  • măgulitori
  • măgulitorilor
  • măgulitoare
  • măgulitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

măgulitor

  • 1. (și) adverbial Care măgulește, lingușește, flatează.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lingușitor antonime: jignitor attach_file 5 exemple
    exemple
    • Acest cercetător va deduce despre noi lucruri puțin măgulitoare. GALACTION, O. I 337.
      surse: DLRLC
    • Cezar Bolliac nu a găsit că zice prea mult, exprimîndu-se în niște termeni din cei mai măgulitori și călduroși. MACEDONSKI, O. IV 14.
      surse: DLRLC
    • Nu ascunde simțiminte adevărate sub vorbe măgulitoare și fățarnice. BOLINTINEANU, O. 339.
      surse: DLRLC
    • Nevestele... încep a-i lua cu vorba și a-i dezmierda care de care mai măgulitori. CREANGĂ, P. 14.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Au doar ție se cuvine a-nmulți măgulitorii Ce aleargă cu cățuia tămîind stăpînitorii? CONACHI, P. 258.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Măguli + sufix -tor.
    surse: DEX '09
  • vezi măguli
    surse: DEX '98