8 definiții pentru măguiață


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

măguiață [At: MARIAN, O. II, 99 / V: ~găi~ / Pl: ~iețe / E: ns cf măgăoaie] (Reg) 1 Formă nedeslușită Si: mogâldeață (4), nălucire, vedenie. 2 Monstru. 3 (Pex) Persoană urâtă, antipatică. 4 Ridicătură de pământ Si: mușuroi (6), mogâldeață (1).

MĂGUIÁȚĂ, măguiețe, s. f. (Mold.) Mogîldeață. Cînd ajunse la pod... iată că-i iesă înainte o măguiață și-i sparie caii. MARIAN, O. II 99.

MĂGUIÁȚĂ, măguiețe, s. f. (Reg.) Mogâldeață.

mogî́ndă (Trans.) f., pl. e, mogîndeáță, mogîld- și mogîrd- f., pl. ețe (ca și măgădan, mogîldan, mocîrțan. Cp. și cu ung. magandok, maganc, solitar, sihastru). Fam. Matahală, momîĭe, monstru cu forme confuze (ca pin întuneric orĭ de departe). – În nord măgăĭáță, măguĭáță (pl. ĭețe), mohondeață; la Agîrb. Int. 114, mohîndeață. Și măhúĭe, stahie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂGUIÁȚĂ s. v. mogâldeață, mușuroi.

măguiață s. v. MOGÎLDEAȚĂ. MUȘUROI.

Intrare: măguiață
măguiață substantiv feminin
substantiv feminin (F17)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măguiață
  • măguiața
plural
  • măguiețe
  • măguiețele
genitiv-dativ singular
  • măguiețe
  • măguieței
plural
  • măguiețe
  • măguiețelor
vocativ singular
plural

măguiață

etimologie: